„Grădina pe care am visat-o” ilustrează povestea unei familii în căutarea iubirii
O familie aflată în mișcare caută o bulă fragilă de tandrețe unde dragostea poate să înflorească. Aceasta este povestea, care ar putea fi extrasă din titlurile de știri, a filmului „Grădina pe care am visat-o” (El jardín que soñamos), cea de-a treia creație poetică a scenaristului și regizorului mexican Joaquín del Paso.
Filmul urmărește o familie haitiană, formată dintr-un cuplu și cele două fiice ale femeii, care se mută într-o pădure îndepărtată din Mexic, încercând să creeze un loc efemer de iubire și reziliență. Premiera mondială va avea loc pe 13 februarie, în cadrul programului Panorama al Festivalului Internațional de Film de la Berlin.
„Grădina pe care am visat-o” este produs de Amondo Cine și Cárcava Cine și îi are în distribuție pe Nehemie Bastien, Faustin Pierre, Kimaëlle Holly Preville, Ruth Aicha Pierre Nelson și Carlos Esquivel. Cinematografia a fost realizată de Gökhan Tiryaki, în pădurea de brad din centrul Mexicului, unde milioane de fluturi Monarh își găsesc adăpostul, iar montajul a fost efectuat de Raul Barreras. Filmul va fi distribuit în Mexic de Pimienta Films, iar vânzările la nivel mondial sunt gestionate de m-appeal.
„Grădina pe care am visat-o” spune povestea lui Esther și Junior, împreună cu fiicele lui Esther, Flor și Aisha. „Ei sunt în căutarea unui viitor mai bun”, se explică în descrierea filmului. „În centrul Mexicului, ei se stabilesc într-o pădure îndepărtată, unde tăierile ilegale de copaci modelează atât viețile locuitorilor, cât și pădurea fragilă care îi adăpostește.” Acolo, sunt înconjurați de fluturi Monarh.
Sinopsisul adaugă: „În timp ce Junior se confruntă cu greutatea trecutului său, familia caută locul lor într-un mediu necunoscut, iar Esther devine ancoră pentru ei, cultivând momente de liniște și grijă, chiar și în condițiile în care lumea din jurul lor începe să se fragmenteze.”
del Paso a mai produs filmul „Robe of Gems” al Nataliei López, care a câștigat Ursul de Argint la Berlin în 2022, și două filme premiate la Locarno, „Love Dog” al Biancăi Lucas și „Sermon to the Fish” al lui Hilal Baydarov.
„Acest film este un studiu despre două migrații: zborul delicat al fluturelui Monarh, care călătorește anual din nordul continentului american spre sudul Mexicului în căutarea căldurii, și drumul uman din America Centrală spre nord, prin Mexic, în căutarea stabilității și a posibilităților”, afirmă regizorul în declarația sa. „Ele se întâlnesc într-o pădure tot mai distrusă de tăierile ilegale și de forțele care profită de pe urma acestora. Relația dintre cele două creează o oglindă și o metaforă – un peisaj definit atât de pericol, cât și de speranță fragilă.”
El adaugă: „Trăind în centrul Mexicului, am fost martor la dispariția liniștită a copacilor străvechi, alături de sosirea familiilor haitiene care caută să-și reconstruiască viețile. Această realitate m-a determinat să-mi schimb direcția creativă, îndepărtându-mă de tonul satiric al filmelor mele anterioare, spre o abordare mai intimă și umană. Prin călătoria lui Junior și Esther, explorez tensiunea dintre rănile trecutului și căutarea stabilității. Deși narațiunea atinge tema vizibilității sociale, rămâne ancorată în căldura unității familiale.”
În încheiere, del Paso spune: „Cred că, chiar și în cele mai precare condiții, spiritul uman caută lumina. Dincolo de problemele tematice ale vremurilor noastre, am dorit să surprind momentele de joacă, tandrețea dintre părinți și copii și micile acte de reziliență care constituie o viață. Vreau ca filmul să servească drept vehicul pentru empatie, o invitație de a ne vedea în «celălalt». Concentrându-mă pe lumina care persistă în umbra pădurii, sper să arăt că cea mai mare forță a umanității este capacitatea noastră de a ne îngriji unii de alții, chiar și atunci când lumea din jurul nostru pare că se destramă.”
THR poate acum să prezinte un clip exclusiv din „Grădina pe care am visat-o”. Deoarece imaginile tăcute vorbesc atât de puternic, ne vom opri și te vom lăsa să vizionezi.
Da, sigur, o familie în căutarea iubirii… iar noi ne zbatem să plătim facturile! 😂 Bineînțeles că dragostea e la ordinea zilei când tu te întrebi de unde să mai iei bani pentru mâncare. Așa e la noi, mereu visăm frumos!
Mă uit la toate aceste povești despre familie și iubire și mă gândesc: „asta e România”. Ne tot spun că se schimbă ceva, dar realitatea ne arată altceva. Promisiuni goale și bule fragile de idealuri… suntem de râs uneori.
Hai că poate iese ceva din povestea asta! 🌱 Eu încă sper că iubirea va găsi o cale să înflorească pentru toată lumea, chiar dacă pare greu uneori. Poate nu trebuie să fim atât de negativi, ci să ne bucurăm de micile momente!