Antreprenorii români se orientează spre soluții externe din cauza schimbărilor fiscale
Din cauza modificărilor fiscale recente din România, tot mai mulți antreprenori iau în considerare relocarea firmelor în jurisdicții offshore sau extinderea pe piețe externe.
Aceste schimbări includ majorarea impozitului pe dividende și modificarea regimului microîntreprinderilor. Specialiștii subliniază însă că astfel de decizii, luate fără o analiză fiscală, juridică și financiară completă, pot conduce la riscuri semnificative, precum impozitări suplimentare, dublă impozitare, sancțiuni și afectarea credibilității în fața partenerilor.
Nadia Oanea, consultant fiscal, evidențiază importanța planificării internaționalizării afacerilor încă din etapa de elaborare a business planului, deoarece obligațiile fiscale din alte țări, împreună cu reglementările privind sediul permanent sau rezidența fiscală, pot transforma o expansiune aparent avantajoasă într-un cost considerabil pentru companie.
Un expert contabil a realizat o analiză care arată că realitatea fiscală din 2026 diferă semnificativ de cea din urmă cu un deceniu. Autoritățile fiscale din România și Uniunea Europeană monitorizează cu strictețe structurile transfrontaliere. „Realitatea fiscală ne arată că lucrurile sunt diferite dacă îți desfășori activitatea în țară și nu vorbim doar de România. Peste tot în UE se aplică aceleași reguli”, a declarat Cosmin Ștefan Dumitrașcu.
Discuțiile din mediul antreprenorial s-au intensificat în jurul ideii de a muta firmele într-o jurisdicție offshore, unde impozitele sunt reduse sau reglementările fiscale sunt mai permisive. Totuși, specialiștii subliniază că situația actuală este diferită față de acum zece ani. Autoritățile fiscale sunt mai atente la substanța economică, adică la existența angajaților, a unui loc efectiv de desfășurare a activității și a deciziilor de management luate în jurisdicțiile respective.
În prezent, autoritățile din România și din Uniunea Europeană verifică rigurozitatea substanței economice a companiilor și rezidența fiscală a administratorilor. Structurile offshore pot fi contestate dacă activitatea reală se desfășoară în România, ceea ce poate duce la recalificarea fiscală a veniturilor. Astfel de controale pot genera impozitări suplimentare, penalități și dobânzi, precum și riscuri de dublă impozitare.
Specialiștii avertizează că riscurile apar frecvent atât în cazul structurilor offshore fără activitate economică reală, cât și în cazul extinderilor internaționale care nu sunt analizate corect din punct de vedere fiscal. În unele situații, aceste decizii pot conduce la blocarea sau închiderea conturilor bancare și la deteriorarea relațiilor comerciale.
„Am observat tot mai mulți antreprenori care ajung în dificultate nu pentru că au vrut să încalce legea, ci pentru că au fost convinși că există soluții simple și universale. În realitate, orice decizie de acest tip trebuie analizată integrat, fiscal, juridic și financiar-contabil”, a mai subliniat expertul contabil.
Se face adesea confuzie între mutarea într-o jurisdicție offshore și internaționalizarea reală a afacerii, care implică activitate economică efectivă și obligații fiscale în mai multe state. Nadia Oanea atrage atenția că extinderea pe piețe externe trebuie evaluată din perspectiva costurilor fiscale, care pot influența direct profitabilitatea unei afaceri.
„Impozitele și taxele sunt un cost pentru business, iar ignorarea implicațiilor fiscale poate face diferența între profit și pierdere”, a subliniat Oanea. Nerespectarea obligațiilor fiscale pe o piață nouă poate atrage nu doar impozite neprevăzute, ci și sancțiuni care afectează profitabilitatea și reputația companiei.
Un risc frecvent ignorat este conceptul de sediu permanent. De exemplu, angajarea unui agent de vânzări într-o altă țară sau existența unui loc fix de afaceri poate impune companiei românești obligația de înregistrare fiscală în acel stat și de plată a impozitului pe profit pentru veniturile realizate, chiar fără a avea o societate separată acolo.
Veniturile respective trebuie declarate și în România, ceea ce necesită aplicarea mecanismelor de evitare a dublei impozitări, în funcție de convențiile fiscale aplicabile. De asemenea, pot apărea obligații suplimentare în zona TVA, inclusiv înregistrarea în scopuri de TVA într-un alt stat.
O altă formă frecventă de expansiune este achiziția unei companii existente pe o piață externă. În astfel de situații, antreprenorii trebuie să analizeze diferențele dintre achiziția de active și cumpărarea acțiunilor unei firme, deoarece achiziția acțiunilor poate implica și riscurile fiscale anterioare ale societății.
Oanea subliniază că un proces de due diligence financiar, juridic și fiscal este crucial pentru identificarea eventualelor obligații fiscale suplimentare care ar putea apărea după tranzacție.
În ceea ce privește grupurile de firme care operează în diverse jurisdicții, stabilirea corectă a prețurilor de transfer devine esențială. Autoritățile fiscale urmăresc ca tranzacțiile între companii afiliate să respecte principiul valorii de piață, pentru a preveni mutarea artificială a profiturilor în state cu impozitare mai redusă.
Nerespectarea acestor reguli poate conduce la ajustări fiscale, litigii și riscuri de dublă impozitare. Un alt risc major apare atunci când o companie înființată în străinătate este administrată efectiv din România, ceea ce poate determina ca societatea să fie considerată rezidentă fiscal în România, fiind astfel obligată să plătească impozit pe profiturile mondiale.
De asemenea, deplasările frecvente ale administratorilor sau transferarea acestora în alte state pot schimba rezidența fiscală personală, având implicații directe asupra obligațiilor fiscale ale acestora și, indirect, ale companiei.
Specialiștii consideră că optimizarea fiscală rămâne un instrument legitim, însă trebuie realizată prin planificare pe termen mediu și lung, respectarea legislației și corelarea deciziilor fiscale cu cele juridice și financiare. În contextul actual, în care schimbul de informații între state este automatizat, soluțiile rapide promovate ca metode de reducere a taxelor pot transforma, de fapt, antreprenorii în ținte ale riscurilor fiscale majore.
