Sărbătoarea din 4 februarie, dedicată unui mare sfânt ortodox
Pe 4 februarie, se comemorează Sfântul Isidor, o dată marcată cu cruce neagră în calendar.
Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul este recunoscut ca unul dintre sfinții care au trăit în Egipt. Născut în anul 360, Isidor era rudă cu Teofil și cu Sfântul Chiril al Alexandriei. A adoptat viața monahală încă din tinerețe, în muntele Pelusion, în timpul domniei împăratului Teodosie cel Mic.
Istoricii din acea perioadă subliniază cu tărie viața sa sfântă și înțelepciunea de care a dat dovadă. De la el au rămas multe învățături valoroase, în special prin intermediul scrisorilor sale.
Isidor l-a învățat pe Paladie, episcopul Elinopoliei, să se ferească de discuțiile cu femeile, avertizându-l că este important ca cei care au treapta preoției să fie mai curați decât cei care s-au retras în pustie. El a spus: „De vorbele femeiești fugi pe cât poți, bunule bărbat. Căci celor ce au treapta preoției, mai sfinți și mai curați se cade să fie decât acei care s-au dus în munți și în pustie.”
Isidor folosea adesea metafore pentru a sublinia esența învățăturilor sale, comparând voința umană cu pietrele care se sparg sub picăturile de apă. „Ia aminte la ceea ce grăiesc: că ce este mai tare decât piatra și ce este mai moale decât apa și, mai ales, decât picăturile de apă?”
O zicală celebră a lui Isidor, extrasă din Patericul egiptean, este: „Viața fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viață. Căci ea, și tăcând, e folositoare; cuvântul, și strigând, supără.”
De asemenea, el sublinia că omul virtuos nu ar trebui să se mândrească cu faptele sale bune, ci să le considere smerite. „De este în cineva gând smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase.”
