Pe data de 14 ianuarie a fiecarui an se face pomenirea sfintei Nina. Iată cine a fost, de fapt, această sfântă.
Sfânta Nina este praznuita pe 14 ianuarie.
Sfânta Nina s-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia. La împlinirea vârstei de 12 ani, ajunge în grija stareței Niofora, pentru că tatăl ei devine pustnic, iar mama sa ia decizia să-și petreacă viața îngrijindu-se de săraci și de cei în suferință. Cu binecuvântarea episcopului Iuvenalie, pleacă din Ierusalim către Armenia. În anul 315 ajunge în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar afla „Cămașa lui Hristos“.
Odovania Praznicului Botezului Domnului – astăzi se încheie perioada de praznuire a sărbătorii Botezului Domnului. Termenul odovanie vine din limba slavonă și înseamnă „sfârșit” sau „încheiere”. Este ultima zi în care se poate lua Agheasma Mare. Din secolul al IV-lea, Biserica a rânduit ca praznicele împărătești și zilele închinate unor sfinți să fie praznuite într-un mod deosebit.
Au atât un timp de pregătire numit înainte-praznuire și o perioadă de prelungire a serbării, cunoscută sub denumirea de după-praznuire. Ultima zi a serbării este numită odovania, adică încheierea sărbătorii. Menționăm că în perioada pre-serbării, cât și în cea de după serbare, sunt prezente cântări, rugăciuni și lecturi în legătură cu sărbătoarea respectivă.
Sfinții Părinți care au fost uciși în Muntele Sinai și Rait sunt sărbătoriți pe 14 ianuarie. Au trăit în secolele IV și V și au fost omorâți de barbarii din Arabia și Etiopia. Părinții din Muntele Sinai își petreceau zilele în chilie, pentru dobândirea liniștii. Avva Antonie spunea în acest sens, că precum peștii care stau la uscat mor, tot astfel și călugării care stau în afara chiliei, își pierd liniștea.
Se adunau în biserică și făceau împreună priveghere de noapte numai sâmbăta seara spre duminică, iar dimineața, la Sfânta Liturghie se împărtășeau cu toții. Vederea lor era îngerească, pentru că se topisera trupurile lor de înfrânare și de priveghere; căci viețuiau ca și când erau lipsiți de trupuri, neavând nimic din cele ce s-au obișnuit a aduce plăcere și patimi. Își hrăneau trupul cu puține finice sau muguri de stejar. Unii mâncau o dată pe zi, alții în a doua sau a treia zi, iar alții numai o dată pe săptămână își întăreau trupul neputincios cu hrană.
Barbarii, căutând aur și negăsind, i-au ucis pe părinții din Muntele Sinai și Rait. Monahul Amonie mărturisește că în prima năvălire a barbarilor au pierit 38 de părinți în Sinai și 39 în Rait.
