Părinții care se îndepărtează de copiii adulți manifestă aceste 12 comportamente
Devenirea adultului implică învățarea independenței emoționale, ceea ce adesea include decizia de a menține relații sănătoase și de a renunța la cele nesănătoase.
Deși legăturile de familie sunt așteptate să dureze o viață, realitatea poate fi diferită. Mulți adulți aleg să se distanțeze sau să devină complet înstrăinați de părinți atunci când relația devine constant disprețuitoare, epuizantă sau emoțional nesigură.
În copilărie, ne bazăm pe părinți pentru suport emoțional, validare și îndrumare. Atunci când aceste nevoi nu sunt satisfăcute pe parcursul anilor, daunele se acumulează. Înstrăinarea dintre părinți și copiii lor adulți apare adesea după repetarea unor comportamente care îi fac pe adulți să se simtă neobservați, neauziți sau lipsiți de respect.
Părinții care ajung să nu mai comunice sau să nu își mai vadă copiii în viața adultă manifestă adesea următoarele 12 comportamente:
1. Își desconsideră sentimentele și viețile copiilor. Acești părinți nu acordă atenție nevoilor copiilor sau nu își arată interesul pentru viețile lor, ceea ce indică o legătură slabă. Stilul de parenting desconsiderat este un semn al unei abordări neimplicate.
2. Fac totul despre ei. O altă trăsătură a părinților care nu au o relație strânsă cu copiii lor este egoismul. Când copiii îi sună pentru a se interesa de ei, părinții discută despre problemele lor fără a se întreba despre cum se simt copiii.
3. Rămân emoțional indisponibili. Părinții care nu sunt disponibili emoțional nu își dau seama cât de dăunător poate fi acest comportament dezvoltării pe termen lung a copiilor lor.
4. Refuză să ofere afecțiune. O altă trăsătură care poate slăbi legătura dintre părinți și copii este lipsa de afecțiune. Studiile arată că afecțiunea parentală protejează copiii de efectele negative ale stresului.
5. Refuză să valideze experiențele copiilor. Copiii adulți care decid să nu mai aibă contact cu părinții lor aleg de obicei înstrăinarea ca ultimă soluție. Aceștia încearcă să construiască un pod între ei și părinți, dar aceștia din urmă refuză să recunoască greșelile.
6. Ignoră sau încalcă limitele. Părinții care ignoră constant limitele impuse de copii nu ascultă nevoile acestora. Aceasta poate duce la o distanțare emoțională pe termen lung.
7. Trec cu vederea realizările copiilor. O parte esențială a rolului de părinte este să sprijine copiii în momentele dificile, dar este la fel de important să fie alături de ei și în momentele de succes.
8. Rămân excesiv de critici. Părinții care își critică constant copiii își slăbesc legătura emoțională cu aceștia. Critica constantă afectează stima de sine a copiilor.
9. Încearcă să controleze deciziile copiilor adulți. Părinții care pun presiune asupra copiilor lor adulți să urmeze reguli stricte creează distanță în relație.
10. Se bazează pe vină pentru a rămâne conectați. Părinții care folosesc vinovăția ca metodă de comunicare își pot îndepărta copiii, care preferă să evite contactul pentru a nu fi manipulați emoțional.
11. Refuză să își ceară scuze sau să își asume responsabilitatea. Părinții care nu reușesc să își recunoască greșelile transmit mesajul că durerea copilului este inconvenientă.
12. Rescriu trecutul pentru a se proteja. Unii părinți fac față disconfortului rescriind istoria familială, ceea ce poate distruge încrederea și siguranța emoțională a copiilor.
