Obiceiuri de parenting care îi determină pe copiii adulți să se distanțeze și să nu comunice
Relația dintre părinți și copii ar trebui să fie una de susținere și iubire, dar nu întotdeauna acest lucru se întâmplă.
Deși părinții pot părea eroi în ochii copiilor mici, ei sunt, la rândul lor, oameni cu slăbiciuni. Relațiile pot cădea în ruină, inclusiv cea dintre părinți și copii. Deși subiectul străinătății părintești a început să fie mai discutat în ultimii ani, fenomenul nu este unul nou. Fern Schumer Chapman, specialist în străinătate familială, a subliniat că subiectul a fost „extrem de neglijat și insuficient investigat” până de curând. Potrivit acesteia, este posibil ca unul din patru oameni să fie străin de un membru al familiei.
Majoritatea părinților nu își doresc să își îndepărteze copiii, dar au obiceiuri care îi fac pe aceștia să simtă nevoia să se distanțeze. Iată 11 obiceiuri de parenting care îi determină pe copiii adulți să se distanțeze și să nu mai comunice:
1. Încălcarea limitelor. Fiecare persoană are limite, chiar dacă nu le conștientizează. Încălcarea acestor limite de către părinți poate fi extrem de dureroasă pentru copii. Angela Sitka, terapeut licențiat în căsătorie și familie, afirmă că, atunci când cineva nu respectă limitele, acea persoană va trebui să își justifice constant motivele pentru care acestea sunt necesare.
2. Sfaturi necerute. Oferirea de sfaturi necerute este un obicei frecvent printre părinți, dar devine o problemă atunci când fiecare conversație se transformă într-o critică. Elizabeth Scott, doctor în științe, subliniază că astfel de sfaturi pot fi percepute ca o formă de critică, chiar și atunci când intenția părinților nu este aceasta.
3. Manipularea prin vinovăție. Unul dintre cele mai dăunătoare comportamente ale părinților este să își facă copiii să se simtă vinovați. Kendra Cherry, specialist în reabilitare psihosocială, afirmă că manipularea prin vinovăție poate determina copiii să se simtă responsabili să schimbe comportamentul lor pentru a-și mulțumi părinții.
4. Refuzul de a-și cere scuze. Pe măsură ce copiii cresc, devin conștienți că părinții lor nu sunt perfecți și că pot greși. Karina Schumann, profesor de psihologie, menționează că scuzele pot consolida relațiile, dar lipsa lor poate împiedica progresul în relație.
5. Invalidarea emoțiilor. Părinții care nu validează emoțiile copiilor lor, indiferent de vârstă, îi pot răni profund. Kristalyn Salters-Pedneault, psiholog clinician, subliniază importanța validării emoțiilor pentru construirea unor relații puternice.
6. Centrarea pe sine. Părinții care fac totul despre ei înșiși pot confunda copiii și pot provoca răniri emoționale. Hannah Alderete, consilier, explică faptul că acest comportament poate dăuna grav copiilor, mai ales celor care cresc în umbra unor părinți narcisici.
7. Disrespectarea partenerilor. Părinții care tratează partenerii copiilor lor cu lipsă de respect creează tensiuni. Jenna Fletcher, scriitor pe teme de sănătate și wellness, sugerează că părinții ar trebui să accepte partenerii aleși de copiii lor.
8. Nepăsarea față de dezvoltare. Părinții care nu susțin creșterea și schimbările copiilor lor pot provoca distanțare. Stacey R. Pinatelli, psiholog clinician, afirmă că sprijinul emoțional este esențial pentru bunăstarea copiilor adulți.
9. Parentificarea copiilor. Când copiii sunt nevoiți să preia responsabilități care le revin părinților, resentimentele se acumulează. Kate Eshleman, psiholog, definește parentificarea ca fiind o inversare a rolurilor, care duce adesea la dorința de a se distanța.
10. Negarea statutului de adult. Părinții care nu recunosc că copiii lor au crescut și au devenit adulți îi pot îndepărta. Jeffrey Bernstein, psiholog, subliniază importanța de a trata copiii adulți cu respect și de a recunoaște valoarea lor.
11. Dragoste condiționată. Dragostea condiționată provoacă daune serioase relației dintre părinți și copii. Kaytee Gillis, psihoterapeut, menționează că acest tip de dragoste învață copiii să creadă că trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru a fi demni de iubire, ceea ce le afectează stima de sine.
