Modul în care Securitatea sustrăgea bunuri din pachetele românilor, de la săpun la jucării
Documentele din arhivele fostei poliții politice dezvăluie o fațetă mai puțin cunoscută a regimului comunist: Securitatea nu se limita doar la supravegherea și represiunea cetățenilor, ci se ocupa și cu confiscarea bunurilor trimise românilor din diaspora, transformând coletele cu haine, jucării sau alimente în surse de profit pentru statul comunist.
CNSAS a făcut publice o serie de documente care detaliază modul în care corespondența românilor era interceptată. Cei care plecau în străinătate, fie legal, fie ilegal, încercau să păstreze legătura cu familiile prin scrisori și colete. Deși Constituția comunistă promitea secretul corespondenței, în realitate aceasta era încălcată sistematic.
„Pentru a evada din «raiul» comunist, mulți români au ales să se stabilească în țări capitaliste, fie prin obținerea aprobărilor de emigrare, fie, în majoritate, prin metode ilegale. Cei plecați mențineau legătura cu rudele și prietenii din țară prin scrisori și, odată ajunși la un nivel minim de bunăstare, trimiteau colete cu diverse produse celor rămași”, subliniază CNSAS.
Scrisori citite, pachete dispărute
Interceptarea corespondenței era o practică curentă. Unele scrisori erau citite și apoi expediate din nou, dar multe altele nu ajungeau niciodată la destinatari. În cazul coletelor, situația era și mai clară: bunurile erau pur și simplu însușite.
„Toți știau că, deși secretul corespondenței și al trimiterilor poștale era garantat chiar și în Constituția comunistă, Securitatea «extrăgea din circuit» multe dintre scrisori. Pe unele doar le citeau și le repuneau în circulație, în timp ce pe altele nu le mai restituiau”, precizează CNSAS.
Produsele din pachete – de la haine și cosmetice până la jucării și alimente – erau considerate „trofee” și ajungeau fie în posesia securiștilor, fie în circuitul economic controlat de stat.
Confiscări transformate în afaceri pentru regim
În ultimii ani ai dictaturii, când Nicolae Ceaușescu căuta să achite datoria externă cu orice preț, Securitatea a primit și sarcini economice. Pe lângă contractele externe, poliția politică valorifica bunurile confiscate din colete, utilizând Consignația – singura formă de comerț semi-privat din România socialistă.
„Pe lângă misiunea principală de supraveghere a societății și de eliminare a eventualelor manifestări împotriva sistemului, Securitatea – în special în ultimii ani ai regimului, când Ceaușescu avea o nevoie stringentă de valută – trebuia, de asemenea, să genereze fonduri”, explică CNSAS.
Instituția notează că poliția politică ajunsese să facă „bișniță”, valorificând orice obiect confiscat.
Ce se fura din pachetele românilor
Lista obiectelor confiscate, păstrată în documentele oficiale, ilustrează amploarea abuzurilor. Nimic nu era prea banal pentru a fi luat.
Printre bunurile menționate se află:
- minisoldați din plastic
- figurine de pirați
- jocuri și jucării diverse
- un brontosaur de jucărie
- articole de îmbrăcăminte, inclusiv chiloți de damă
- pixuri și rujuri
- ochelari de soare
- supe la plic
- cafea, biscuiți, gumă de mestecat
- pastă de dinți, budincă, cacao
- conserve și lapte praf
CNSAS compară situația cu un scenariu modern: un curier care deschide pachetul, ia ce îi place și livrează pachetul gol, fără explicații sau posibilitatea de a reclama ceva.
O practică sistematică, ascunsă în spatele aparatului represiv
Documentele demonstrează că interceptarea și confiscarea coletelor nu erau excepții, ci parte integrantă a unui mecanism bine pus la punct. Pentru românii care trăiau în lipsuri, pachetele din străinătate reprezentau o gură de aer. Pentru Securitate, acestea erau o sursă de profit și un instrument de control.
