În „Árru”, un păstor de reni trebuie să aleagă între salvarea terenurilor ancestrale sau a familiei

În „Árru”, Maia, un păstor de reni, se confruntă cu alegerea între salvarea terenurilor ancestrale și protejarea familiei

Terenurile ancestrale cu reni se află sub amenințarea unui proiect minier în Árru, debutul regizoral al coregrafei și cineastei Elle Sofe Sara.

Sub peisajele acoperite de zăpadă ale regiunii arctice Sápmi, unde locuiesc Sámi, singurul popor indigen al Uniunii Europene, se ascunde o traumă familială. Se pare că va fi nevoie de o protagonistă puternică pentru a face față acestor provocări.

Personajul principal este Maia, interpretată de Sara Marielle Gaup Beaska, care joacă alături de Simon Issát Marainen, Ayla Gáren Nutti și Mikkel Gaup. Maia luptă pentru a-și proteja terenurile ancestrale de un proiect minier care se profilează. În mijlocul protestelor, se îndreaptă spre unchiul ei carismatic, Lemme, pentru ajutor, dar acest lucru readuce traumele menționate anterior. O sinteză a filmului descrie dilema ei astfel: „Maia trebuie să aleagă: să salveze pământul în detrimentul familiei sau să-l cedeze pentru a rupe tăcerea.”

„Árru” va avea premiera mondială în secțiunea Panorama a Festivalului Internațional de Film de la Berlin pe 16 februarie.

Publicitate

Sámi, care locuiesc în Sápmi, ce se întinde pe părțile nordice ale Norvegiei, Suediei, Finlandei și pe Peninsula Kola din Rusia, au trăit tradițional din creșterea renilor și pescuit. Lucrările Sarei îmbină fizicalitatea, spiritualitatea și joik (cântecul tradițional) Sámi pentru a explora teme precum moștenirea, conexiunea și reziliența, făcând-o o povestitoare naturală, care a co-scris scenariul pentru „Árru” împreună cu Johan Fasting.

Filmul a fost produs de Stær Films și It’s Alive Films, și co-produs de Garagefilm International, cu The Yellow Affair ocupându-se de vânzările internaționale.

„Vin din Guovdageaidnu, un sat Sámi unde vântul poartă amintiri, iar tăcerea este un fel de limbaj”, afirmă Sara într-o declarație a regizorului. „În lumea mea, poveștile nu sunt întotdeauna spuse cu cuvinte – ele sunt cântate prin joik, simțite prin pașii pe pământul înghețat și păstrate în greutatea unei priviri între generații. Ca copil, abia vorbeam. Mișcarea a fost prima limbă pe care am înțeles-o cu adevărat – dansul mi-a dat voce emoțiilor pe care nu le puteam exprima încă. Joik a devenit a doua mea limbă. Dansul și joik vin din adâncuri, ocolind logica și vorbind direct ființei intuitive.”

Ea descrie „Árru” ca fiind „un film despre tăcere și costul păstrării ei. Despre femeile care poartă totul fără a fi întrebate. Și ce se întâmplă când o fiică îndrăznește să vorbească, iar o mamă în sfârșit cântă.”

Conchide cineasta: „Această poveste provine din Sápmi, dar pulsul ei este universal: dorința de a fi recunoscut, curajul de a spune adevărul și posibilitatea de a ne vindeca – prin cântec și prin vocile următoarei generații.”