La vârful justiției române se desenează un tablou ce pare desprins din manualele de nepotism ale vechii administrații. Coincidența face ca o mică comună din Vaslui, Zăpodeni, să devină „pepiniera” de cadre pentru șefiile marilor parchete, toate drumurile ducând, prin alianțe de sânge sau de cumetrie, către partenera de viață a președintelui, Mirabela Grădinaru.
„Providența” de Vaslui: Trei destine, un singur sat
Zăpodeni este o comună cu mai puțin de 4.000 de suflete, dar cu o influență ce pare să eclipseze marile centre universitare de drept. Probabilitatea matematică ca trei figuri centrale — Mirabela Grădinaru (partenera lui Nicușor Dan), Cristina Chiriac (șefa DNA Iași) și Nicolae Andrei Solomon (adjunctul procurorului general) — să provină din același perimetru geografic fără a avea interese comune este infimă, scrie Bogdan Tiberiu Iacob pe Facebook.
Într-o democrație care se pretinde transparentă, „întâmplarea” ca doi candidați la vârful magistraturii să fie consăteni cu „Prima Doamnă” a țării ridică semne de întrebare legitime asupra meritocrației și a criteriilor de selecție.
Verișoarele de la DNA și Parchetul General
Informațiile recente conform cărora bunicul Mirabelei Grădinaru a fost fratele bunicii Cristinei Chiriac transformă o simplă coincidență geografică într-o relație de rudenie directă. Nu mai vorbim despre „consăteni”, ci despre o familie extinsă care tinde să ocupe nodurile cheie ale sistemului judiciar.
Dacă adăugăm în ecuație faptul că Nicolae Andrei Solomon, o altă figură cheie pentru șefiile parchetelor, este nașul de cununie al Cristinei Chiriac, avem în față o rețea de cumetrie perfect articulată. Este greu de crezut că vizitele frecvente ale lui Nicușor Dan la biserica din Zăpodeni au fost doar momente de reculegere spirituală, și nu ocazii de a consolida relații cu „elita” locală care acum aspiră la controlul justiției naționale.
Nicușor Dan și „Noua Politică”: Aceleași metehne, alte nume?
Președintele a câștigat încrederea electoratului promițând o ruptură totală de „sistemul pilelor” reprezentat de adversarii săi politici. Totuși, sub aura de matematician riguros, se pare că se dezvoltă un algoritm de influență bazat pe vechile rețete de familie.
Cum poate Nicușor Dan să garanteze imparțialitatea proceselor decizionale când persoanele care urmează să supravegheze legalitatea în România sunt legate prin fire invizibile de propria sa familie? Tăcerea edilului pe marginea acestor conexiuni de la Zăpodeni este asurzitoare și alimentează suspiciunea că reforma justiției a fost înlocuită cu o „reîmpărțire a sferelor de influență” între rude și afini.
Justiția, un bun de familie?
Această situație ne dă, într-adevăr, „cu virgulă”. Într-un stat de drept funcțional, proximitatea față de puterea politică ar trebui să fie un impediment, nu un atu pentru funcțiile de procuror-șef. Când drumul spre șefia Parchetului General trece prin curtea bunicilor de la Zăpodeni, independența magistratului devine o iluzie optică.
Este momentul ca Nicușor Dan să explice public dacă „Noua Românie” pe care o promovează se oprește la hotarul județului Vaslui sau dacă Zăpodeniul a devenit, oficial, noul sediu informal al puterii de stat.
