Deplasarea echipei naționale în Bosnia va fi o experiență dificilă
Imaginea României este afectată grav de scandalul așa-numitul safari uman de la Sarajevo.
Săptămâna trecută, majoritatea publicațiilor de renume la nivel mondial au preluat și au rostogolit o știre bazată pe zvonuri și declarațiile câtorva persoane, care are ca subiect aşa-numitul safari uman de la Sarajevo, la începutul anilor 1990. Aceasta acuză că forțele sârbe care asediau capitala bosniacă de pe dealurile din împrejurimi ar fi atras străini bogaţi, care puteau ucide cu sânge rece populația orașului, dacă plăteau sume generoase de bani.
Cotidianul britanic The Times a retransmis, fără să ofere nicio probă fizică, în afară de afirmația lui Zlatko Miletic, şeful poliţiei din Sarajevo la momentul respectiv, că printre amatorii de vânătoare de oameni s-ar fi numărat şi cetățeni români. „Îmi amintesc de o femeie din România care trebuie să fi ucis mai mult de zece persoane. Acei lunetişti străini erau adânc îngropaţi în tranşee de beton şi era dificil să-i neutralizăm. Au ucis zeci de copii şi femei”, a acuzat Miletic pentru televiziunea locală N1.
România e o țintă ușor de exploatat la nivel de fake news, pentru că autoritățile de la București fie reacționează tardiv și de o manieră lipsită de energie, fie nu întreprind nicio acțiune pentru a-și spăla imaginea. Nu amintesc decât de două știri complet false, care au știrbit serios imaginea țării noastre, fără să fie demontate cu energie de către instituțiile abilitate ale statului român, ci de către jurnaliști.
În 2016, Stuart Ramsay, jurnalist la televiziunea britanică Sky News, a înscenat un reportaj în România. Acesta a simulat discuții cu niște periculoși traficanți de arme de nivel mondial, vrând să arate că țara aflată la frontiera exterioară a UE, este nesigură și vulnerabilă în fața grupărilor puternice de crimă organizată. Ulterior s-a stabilit că aceștia erau trei bărbați cu dublă cetăţenie, română şi maghiară, care au primit câteva mii de euro pentru a face figurație în fața camerei, cu cagule și arme pe care le foloseau pentru vânătoare.
Deși știrea a afectat grav imaginea țării noastre, în contextul Brexitului, DIICOT s-au pus în mișcare greu, după ce mai multe instituții media autohtone au pus la îndoială autenticitatea materialului. Procurorii au obținut doar condamnării de închisoare cu suspendare, în timp ce televiziunea britanică și Ramsay au refuzat să-și ceară scuze public pentru știrea inventată și pentru deserviciul major creat, nefiind afectați în vreun fel de dezvăluirea că au încălcat toate regulile jurnalistice.
În 2019, pe fondul luptelor din campania electorală americană pentru alegerea președintelui, în care Donald Trump era contra imigrației, iar Joe Biden era pentru deschiderea aproape completă a granițelor, România a căzut din nou victimă unui fake news major. Jurnaliștii de la New York Times, cunoscuți ca partizani ai cauzelor Partidului Democrat, scriau un reportaj înduioșător despre „Baby Constantin”, un bebeluș de etnie rromă din România care a devenit un caz emblematic și tragic în cadrul politicii de imigrație a administrației Trump „toleranță zero” la granița SUA – Mexic, fiind considerat cel mai tânăr copil separat de familia sa. Tatăl a fost trimis într-un centru de detenție, iar copilul a ajuns într-un centru de plasament, familia fiind ulterior reunită în România, câteva luni mai târziu.
România a ieșit din nou cu imaginea șifonată, pentru că tatăl acuza statul român și cetățenii săi de rasism sistematic, persecuție etnică și că trăiește într-o sărăcie lucie, fără să spună însă că avea case, mașini și alte bunuri a căror proveniență nu putea fi justificată licit. În mod stupefiant, mama bebelușului, care mai avea alți patru copii, acuza că a fost sterilizată în 2017, fără știința ei, într-un spital românesc.
În timp ce statul român avea un somn lin, jurnaliștii au descoperit că tatăl era infractor de meserie, cu două condamnări în Franța și cu un alt dosar penal pentru violență la Râmnicu-Vâlcea, iar Spitalul Județean Vâlcea a scos din arhivă un act în care mama solicita singură legarea trompelor uterine. New York Times nu și-a cerut niciodată scuze românilor, iar pe internet încă există o proporție de 50-1 între materialele cu informațiile false și corectarea lor.
Pe 17 noiembrie 2026, „tricolorii” se vor deplasa în Bosnia și Herțegovina pentru ultimul meci din grupa sa din cadrul Nations League 2026-2027. În contextul actual, putem spune că meciul se va disputa cu un grad uriaș de risc pentru suporterii români care vor dori să încurajeze echipa națională în această deplasare, în contextul în care vor fi priviți ca inamici publici, venind dintr-o țară care a permis conaționalilor să vină la Sarajevo și să împuște de plăcere femei și copii. Este și de înțeles, pentru că furia ar fi la fel de mare în România, dacă s-ar scrie că turiști străini s-au cazat la Intercontinetal, în decembrie 1989, ca să împuște de plăcere revoluționarii din Piața Universității.
Durerea e încă vie în cadrul societății, multe fapte comise în cadrul Războiului Bosniac sunt reprobabile, întreaga Europa trebuie să lupte pentru cicatrizarea unor asemenea răni și pedepsirea vinovaților, dar informațiile despre turiști criminali ar trebui verificate mai bine înainte să fie aruncate cu asemenea ușurință în spațiul public. Ministerul de Externe al României trebuie să ceară urgent dovezi palpabile că aceste informații sunt reale și, după episoadele nefericite din trecut, să demonteze ipoteza plauzibilă că numele țării noastre este atras din nou într-o fabricație de presă, de această dată în încercarea de a-l defăima pe premirul sârb Aleksandar Vucic, și pentru a specula lipsa de reacție a autorităților de la București.
În cazul în care informațiile sunt reale, trebuie urgent pedepsită persoana sau persoanele respective, pentru că nimeni nu vrea să trăiască printre criminali în serie. Însă informația este cel mai probabil un fals grosolan, pentru că o asemenea atrocitate nu poate fi ascunsă 30 de ani. În cazul unui nou atac mincinos asupra imaginii României, trebuie cerută eliminarea completă a informației și scuze publice.
