Daniel Udrescu acuză administratorul de cheltuieli fără aprobarea acționarilor la Statul Român S.A
România se află, de mai bine de două decenii, sub un regim de excepție permanentă în domeniul finanțelor publice, ceea ce a transformat dialogul instituțional prevăzut de Constituție într-un monolog al Executivului.
Problema discutată are rădăcini constituționale, întrucât Constituția României stabilește un mecanism unitar pentru formarea resurselor financiare ale statului, care include stabilirea impozitelor și taxelor prin lege, aprobată exclusiv de Parlament. Ordonanțele de urgență nu ar trebui să afecteze îndatoririle constituționale, iar aceste elemente funcționează împreună ca un întreg, având un impact direct asupra rolului Parlamentului.
Analogia între administrarea unei societăți comerciale și funcționarea statului este relevantă: administratorul propune bugetul, dar doar Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), adică Parlamentul, poate să-l aprobe. Practica recentă a Guvernului de a modifica bugetul fără aprobarea AGA este o depășire gravă a mandatului său, subminând controlul acționarilor asupra managementului.
În contextul statului ca societate pe acțiuni, poporul este proprietarul de drept al resurselor, exercitându-și controlul prin Parlament. Guvernul, în calitate de administrator, trebuie să execute deciziile Parlamentului, fără a le putea modifica unilateral. Acceptarea acestei anomalii transformă Parlamentul într-un simplu instrument de validare a deciziilor executive.
Constituția stipulează că impozitele și taxele se stabilesc exclusiv prin lege, iar extinderea termenului „prin lege” pentru a include ordonanțe ar reduce controlul parlamentar la o formalitate. Aceasta ar anula funcția Parlamentului de a conferi legitimitate democratică asupra sarcinii fiscale.
Modificarea ordonanțelor de urgență care afectează bugetul este o problemă gravă, deoarece acestea nu au același statut ca legea în procedura bugetară. Rectificările bugetare trebuie să fie supuse aceleași exigențe de dezbatere și aprobate de Parlament. Ordonanțele care modifică fiscalitatea fără o lege de rectificare bugetară adoptată de Parlament constituie fapte bugetare consumate fără autorizare legislativă.
Utilizarea ordonanțelor de urgență în domeniul fiscal-bugetar reprezintă o uzurpare de competență, Executivul asumându-și o putere rezervată exclusiv Legislativului. Această practică, repetată, a dus la o fractură sistemică, afectând principiul anualității și al rectificării bugetare prevăzute de Legea nr. 500/2002.
În concluzie, utilizarea ordonanțelor de urgență în domeniul finanțelor publice nu este o simplă chestiune de oportunitate, ci o problemă de constituționalitate, care subminează controlul parlamentar asupra banilor publici. Această situație creează un regim de excepție permanent, afectând profund echilibrul puterilor în stat.
