Europa își afirmă forța în era Trump, spune Antonia Colibășanu
„Credem profund în legăturile pe care le avem cu Europa ca civilizație. Vreau să o văd prosperând.” Aceste cuvinte aparțin președintelui Statelor Unite, fiind extrase din discursul său de la Davos. Relația dintre Europa și SUA nu s-a rupt, dar se află într-o transformare evidentă. Cum va evolua această relație între cei doi aliați istorici? Antonia Colibășanu, analist principal la Geopolitical Futures, oferă perspective asupra acestui subiect.
Cristina Cileacu: Antonia Colibășanu, analist principal la Geopolitical Futures, bine ați revenit la Pașaport diplomatic. Antonia Colibășanu: Bine v-am regăsit, mulțumesc mult pentru invitație.
Cristina Cileacu: După încheierea Forumului Economic de la Davos, am observat o isterie în discuții, dar și replici directe între Statele Unite și liderii europeni. Schimbările în relația dintre acești aliați sunt evidente. Ce ar trebui să facă Europa în această relație care se modifică, dar rămâne stabilă? Antonia Colibășanu: Cred că Europa învață și vedem o evoluție pozitivă în abordarea acestei relații. În afara stilului diplomatic, cred că asistăm la o coeziune politică mai mare. Ce ar trebui să facă? Să demonstreze putere. Acesta este jocul internațional actual, iar Europa a învățat să își manifeste puterea, adaptându-se stilului lui Donald Trump, ceea ce a dus la un tratament de egalitate. Stilul lui Trump nu s-a schimbat, așa că Europa trebuie să își clarifice obiectivele în relația transatlantică și să acționeze în consecință, demonstrând forță.
Cristina Cileacu: Reacțiile lui Donald Trump sunt adesea previzibile, escaladând prin declarații surprinzătoare, dar calmându-se înainte de întâlnirile decisive cu partenerii. Ce efect poate avea acest comportament pe termen lung? Antonia Colibășanu: Cel mai important rezultat este restructurarea forțelor. Este esențial să înțelegem că nu este vorba doar despre un personaj, ci despre America. Dacă statele partenere percep stilul lui Trump ca o metodă de negociere, aceasta poate crea oportunități pentru construirea unor noi punți. Avem strategia Statelor Unite pe hârtie, împreună cu intențiile și obiectivele, pe care trebuie să le citim și să le transformăm în acțiuni concrete.
Cristina Cileacu: Este important să ne și citim strategia. Antonia Colibășanu: Exact, iar din această poveste trebuie să rezulte acțiune. Este evident că din punct de vedere militar SUA sunt mult mai puternice decât Europa. Noi construim o putere militară sub presiunea lui Donald Trump. O întrebare majoră din perspectiva strategică este cum ne transformăm în Europa. Ne transformăm într-o organizație internațională cu personalitate politică și militară sau ne îndreptăm spre o abordare fragmentară? Aceasta ar putea conduce la o ordine europeană similară celei de dinaintea Primului Război Mondial. Acum, însă, avem o voce, o piață comună și o uniune economică, care l-a determinat pe Donald Trump să se retragă.
Cristina Cileacu: Așadar, Europa își găsește vocea datorită lui Donald Trump, nu din cauza lui. Revenind la harta lumii, cum ar trebui să interpretăm mișcările Statelor Unite în contextul competiției cu China și Rusia? Antonia Colibășanu: Este din ce în ce mai clar că Statele Unite se concentrează asupra zonelor care susțin fluxurile comerciale și de investiții, având în vedere competiția cu China și Rusia. Arctica este un exemplu relevant. Aceste mișcări indică o restructurare nu doar a comerțului mondial, ci și a geografiei virtuale, care include comunicațiile și interconectările. Oportunitatea Europei este de a participa activ la această dinamică, având forța comercială necesară pentru a juca un rol semnificativ.
Cristina Cileacu: Uniunea Europeană, prin vocea Ursulei von der Leyen, își îndreaptă atenția către parteneriate cu India și China. Cum percepeți această deschidere? Antonia Colibășanu: Este esențial să ne recalibrăm gândirea asupra interesului nostru, care este legat de securitate. Trebuie să negociem în zonele unde avem un limbaj comun și o istorie, astfel încât să înțelegem mai bine partenerii. Opțiunile sunt limitate în ceea ce privește investițiile strategice, iar relația cu Statele Unite rămâne esențială. În același timp, trebuie să ne gândim la puterea de negociere în zonele de influență și la modul în care putem construi alianțe strategice.
Cristina Cileacu: Revenind la Davos, Donald Trump a semnat actul de înființare al Consiliului de Pace. Ce ar putea să însemne acest consiliu? Antonia Colibășanu: Din perspectiva geopolitică, este greu de înțeles ce urmărește acest consiliu, dar poate fi un test pentru modul în care abordările politice se traduc în diplome. Acesta poate reprezenta o oportunitate de construcție, iar invitația la acest consiliu poate fi văzută ca o negociere între statele invitate.
Cristina Cileacu: La Davos s-a discutat și despre Ucraina, iar Volodimir Zelenski a subliniat necesitatea ca Europa să fie mai asertivă. Vom avea un acord de pace sau vom reveni la o situație realistă? Antonia Colibășanu: Speranța este realistă, dar trebuie să analizăm presiunea pe care o resimte Rusia pentru negociere. Continuarea războiului nu îi convine, iar slăbiciunea sa ridică întrebări despre viitor. Orice acord ar trebui să fie considerat cu atenție, mai ales în ceea ce privește securitatea României la Marea Neagră. Este esențial să fim pregătiți pentru eventuale evoluții, având în vedere istoria și parteneriatele noastre strategice.
