Tiparele de adaptare la adulți ale copiilor crescuți în familii care nu discutau emoțiile
Un psihoterapeut, Stephanie, folosește platforma TikTok pentru a educa oamenii despre stilurile lor de atașament.
În biografia sa, ea subliniază că „TikTok nu este terapie”, dar postările sale oferă un punct de plecare pentru ca oamenii să își înțeleagă modul în care interacționează cu ceilalți. Într-o postare, ea ridică întrebarea: „Cum comunică familia ta?” Aceasta arată că modul în care învățăm să comunicăm în copilărie influențează relațiile noastre de adult.
Postarea evidențiază semnele care indică faptul că ai crescut într-o gospodărie unde emoțiile nu erau discutate, iar acestea se manifestă adesea ca tipare de adaptare în viața adultă. Copiii care au crescut în astfel de familii dezvoltă patru tipare de adaptare ca adulți:
1. Copiii care au crescut în familii unde emoțiile nu erau discutate rețin sau se retrag afectiv. Stephanie explică: „Dacă am crescut cu părinți care nu și-au exprimat deschis sentimentele și au folosit tăcerea pentru a face față conflictului, am putea folosi tăcerea ca mod de a comunica că suntem supărați, bazându-ne pe strategia de coping pe care o cunoaștem cel mai bine.” Aceasta poate însemna retragerea fizică sau emoțională din conflict.
2. Copiii care au crescut în familii unde emoțiile nu erau discutate fac curățenie excesivă atunci când se simt neapreciați. În momente de conflict, unii oameni caută să recâștige controlul asupra mediului lor. În loc să își canalizeze emoțiile într-o discuție dificilă, care să abordeze rădăcinile sentimentelor lor, își concentrează energia pe curățenie, ca o modalitate de a-și canaliza furia într-o activitate considerată „productivă”. Aceasta este o strategie evazivă, o modalitate de a evita discuțiile despre ceea ce îi deranjează cu adevărat.
3. Copiii care au crescut în familii unde emoțiile nu erau discutate folosesc limbajul corporal pasiv-agresiv. Exprimarea emoțiilor nu este niciodată ușoară, mai ales când acestea sunt copleșitoare. Adesea, este mai simplu să arăți cum te simți decât să o spui cu voce tare, ceea ce duce la un comportament pasiv-agresiv. Aceasta reprezintă o altă formă de comportament evaziv.
4. Copiii care au crescut în familii unde emoțiile nu erau discutate au dificultăți în a accepta ajutorul și fac totul singuri. Neștiind cum să își exprime emoțiile poate duce la izolarea lor, când, de fapt, ceea ce au nevoie este să se îndrepte spre cei dragi pentru suport. Un studiu realizat de Asociația Americană de Psihologie explică de ce este dificil pentru copiii anxioși să își exprime emoțiile, iar acest lucru poate continua și în viața adultă.
Postarea lui Stephanie a rezonat profund cu mulți dintre urmăritorii săi. Comentariile au arătat că oamenii au recunoscut propriile tipare de comportament și au fost curioși despre cum pot schimba acestea. Stephanie a menționat în comentarii că necomunicarea emoțiilor poate duce la tipare negative. Ea a afirmat: „Mulți dintre noi am fost trimiși în camerele noastre pentru a face față emoțiilor mari pe care nu le înțelegeam. Așa că acum ne izolăm și ne ascundem când simțim că suntem prea mult.”
De asemenea, a subliniat importanța de a onora și de a asculta copilul interior ca o cale de a vindeca rănile din copilărie care ne afectează relațiile de adult. Ea a spus: „Putem să încetăm să îi spunem să tacă, să oprim forțarea de a se ascunde. Putem simți și exprima.” Există o valoare intrinsecă în a ne exprima sentimentele; acest lucru permite eliberarea emoțiilor dificile și ne ajută să ne simțim mai ușori în urma acestora. Procesul de vindecare nu este instantaneu, însă puterea listei lui Stephanie arată că recunoașterea modului în care acționăm reprezintă primul pas spre o schimbare pozitivă.
