Copiii care își observă părinții făcând aceste 3 lucruri devin adulți mai puțin anxioși
Atunci când copiii se confruntă cu anxietate și neliniște, părinții resimt și ei efectele. Este dureros să vezi pe cineva drag suferind din cauza grijilor.
Dacă copilul tău este anxios, îngrijorat sau perfecționist, probabil că recunoști semnele: strângerea mâinilor, dureri de burtă, plâns, mușcatul unghiilor, reacții furioase sau abrupte, crize de nervi, auto-critica și comparația cu ceilalți. Această situație devine și mai complicată pentru părinți, care se străduiesc să ajute, dar se simt adesea că eforturile lor nu au efect. Dacă ai încercat vreodată să ajuți un copil care suferă de anxietate în timpul unei crize, știi cât de frustrant poate fi.
Părinții pot ajunge să se blameze reciproc pentru anxietatea copilului, iar lipsa unei soluții clare poate crea îndoieli cu privire la abilitățile lor de a fi părinți. Mulți părinți se întreabă dacă fac ceva greșit, având în vedere că copilul lor are astfel de sentimente intense. Odată ce conversațiile devin inutile, părinții pot renunța la a mai asculta, gândindu-se că, dacă ar fi fost părinți mai buni, copilul nu ar avea atât de multe griji.
Cu toate acestea, este important să înțelegem că grija este o emoție, la fel ca fericirea sau frustrarea, și că aceasta se poate amplifica: mai multă grijă generează și mai multă grijă. Acest lucru nu înseamnă că ești un părinte eșuat, ci că ai întâlnit una dintre cele mai dificile părți ale creșterii copiilor.
Înainte de a adăuga și mai multă îngrijorare, ia o pauză și respiră adânc. Niciun aspect al copilului tău nu încearcă în mod intenționat să se rănească. Chiar dacă nu pare așa, asigură-te că toate părțile din noi încearcă să ajute, chiar dacă rezultatul este ineficient sau chiar dăunător. Însă, poți învăța cum să calmezi anxietatea copilului tău, ajutându-l să devină un adult mai puțin anxios.
Copiii care cresc observând părinții făcând aceste 3 lucruri tind să devină adulți mai puțin anxioși:
1. Validarea gândurilor anxioase ale copilului
Este posibil să pară ciudat, dar copilul tău nu manifestă constant anxietate și îngrijorare. De obicei, ne uităm la copil și spunem: „Ea este îngrijorată!” Însă este mai corect și mai util să recunoaștem că acel copil se îngrijorează. În loc să răspunzi la îngrijorare ca la o defectiune de caracter, poți să o consideri ca pe o durere.
Când un copil reacționează la durere, ai putea întreba: „Unde o simți?” Această întrebare se aplică minunat și îngrijorării. În loc să întrebi „De ce ești îngrijorat?”, o întrebare care îl determină pe copil să caute o poveste pentru îngrijorare, este mult mai bine să-l ajuți să observe senzația pe care o creează îngrijorarea în corpul său. Studiile au arătat că copiii care învață să fie atenți la ceea ce se întâmplă în corpurile lor devin mult mai buni în gestionarea emoțiilor.
2. A fi un martor calm
Gestionarea anxietății poate fi dificilă pentru oricine, dar este esențial să rămâi calm atunci când copilul tău manifestă deschis anxietate sau alte caracteristici ale îngrijorării. Odată ce ai stabilit că, într-adevăr, copilul tău simte o formă de îngrijorare, este important să te calmezi și tu. Desigur, dacă există un pericol iminent, trebuie să reacționezi cu acțiuni clare.
Însă, dacă copilul tău este îngrijorat fără un pericol de abordat, trebuie să oferi un martor calm. Nu ezita să ceri ajutor din partea unor susținători de încredere pentru a-ți gestiona energia ta îngrijorată. Studiile arată că atunci când părinții reușesc să se mențină calmi în momente stresante, copiii lor absorb acea energie și dezvoltă un control emoțional mai bun.
3. Oferirea de reasigurare liniștitoare
În cazul unei urgențe fizice evidente, ajutorul poate include orice, de la o acțiune cooperantă la o atingere blândă. Atunci când anxietatea unui copil devine copleșitoare, sistemul său nervos simpatic este activat. Astfel, corpul său biologic îi spune să lupte, să fugă sau să înghețe, fără a ști cum să răspundă. Este important să asculți ce simte că are nevoie în acel moment și să răspunzi cu calm.
Cercetările au arătat că copiii care simt că au un cuvânt de spus în modul în care gestionează momentele anxioase fac față mai bine în general. Când copiii au acest sentiment de control, sunt mai predispuși să folosească strategii precum rezolvarea problemelor, în loc să evite doar ceea ce îi sperie.
Copiii, ca toți ceilalți, au dreptul la toate emoțiile lor. O gamă completă de expresie emoțională contribuie la o viață autentică și semnificativă. Totuși, dacă îngrijorarea copilului a devenit prea mare, este esențial să ne amintim că prezența ta iubitoare este punctul de plecare pentru a-l ajuta să depășească această durere particulară.
