Comportamentele persoanelor excluse emoțional și financiar de părinți
În relația dintre părinți și copii, independența, dezvoltarea și maturizarea sunt factori esențiali care pot provoca tensiuni. Dacă un copil se bazează în mod constant pe părinți pentru a rezolva problemele, a planifica viitorul și a-i satisface toate nevoile, chiar și în viața adultă, este probabil ca această relație să sufere din cauza dependenței și imaturității.
Copiii adulți care au fost excluși emoțional și financiar de către părinți manifestă adesea anumite comportamente. Fie că este vorba despre atitudini permisive sau copleșitoare ale părinților, sau despre un sentiment profund de narcisism, unii părinți trebuie să stabilească limite pentru a se proteja pe ei și pe copiii lor. Nu pot continua să ofere sprijin în mod indefinit, mai ales dacă acesta pune în pericol bunăstarea lor și viitorul copiilor.
Copiii adulți care au fost excluși emoțional și financiar de părinți prezintă adesea următoarele comportamente:
1. Încalcă limitele – Deși adesea își stabilesc propriile limite și se așteaptă ca părinții să le respecte, copiii adulți care suferă de excludere emoțională și financiară tind să încalce limitele părinților. Aceștia pot lua bani, pot încălca spațiul personal sau pot recurge la manipulare emoțională, arătând astfel lipsă de respect.
2. Consideră că sprijinul financiar va fi mereu disponibil – Multe dintre aceste persoane se bazează pe sprijinul financiar al părinților, ceea ce le conduce la decizii impulsive și necorespunzătoare în gestionarea banilor. Aceasta pune în pericol bunăstarea financiară a părinților, mai ales când asistența financiară depășește limitele sănătoase.
3. Folosește vinovăția pentru a obține ceea ce vor – Atunci când părinții stabilesc limite în privința banilor sau a sprijinului emoțional, copiii pot răspunde cu fraze precum „Ai face asta unui copil al tău?” sau „Îmi datorezi asta”, manipulând astfel sentimentele de vinovăție ale părinților.
4. Devine defensivi în fața schimbării – Mulți dintre acești adulți se simt inconfortabil atunci când sunt provocați să crească sau să se dezvolte. Aceștia preferă să rămână în zona de confort a dependenței, evitând astfel disconfortul care vine odată cu provocările.
5. Contactează părinții doar când au nevoie de ceva – Adulții care au crescut fără a fi refuzați observă părinții ca pe o resursă constantă, apelând la ei doar atunci când au nevoie de soluții sau bani.
6. Minimalizează sentimentele părinților – Chiar dacă atacă părinții prin manipulare sau conflicte, acești adulți tind să minimizeze și să diminueze emoțiile părinților, ceea ce le afectează sănătatea psihologică.
7. Aduc în discuție conflicte vechi – Adulții pot menține tensiuni legate de traume din copilărie, iar părinții care încearcă să medieze resentimentele ajung să fie epuizați.
8. Retin afecțiunea și comunicarea – Aceste persoane pot folosi „tratamentul tăcerii” sau pot refuza afecțiunea atunci când lucrurile nu decurg conform dorințelor lor, transformând dragostea într-un act condiționat.
9. Rescriu poveștile de familie – Cei care manipulează așteaptă ca ceilalți să le satisfacă nevoile, schimbând poveștile din copilărie pentru a-și face părinții să se simtă vinovați.
10. Crează constant dramă – Acești adulți pot justifica comportamentele lor prin nevoia de dramă, provocând astfel un ciclu de negativitate care afectează bunăstarea tuturor.
11. Refuză să își asume responsabilitatea – Copiii adulți care se simt nesiguri și au un sentiment scăzut de valoare de sine pot recurge la comportamente de control și manipulare, evitând astfel asumarea responsabilității pentru propriile greșeli.
