Oamenii de știință au descoperit în provincia Noua Scoție din Canada craniul unei viețuitoare ce datează din urmă cu aproximativ 307 milioane de ani, care era una dintre cele mai vechi vertebrate terestre erbivore cunoscute până în zilele noastre, reprezentând un moment crucial în evoluția animalelor.
Creatura, denumită Tyrannoroter heberti, avea un craniu aproape triunghiular, care permitea existența unor mușchi maxilo-faciali mari pentru a mânca plante dure, cu o gură plină de dinți specializați pentru a zdrobi, a mărunți și a măcina vegetația.
Tyrannoroter heberti arăta ca o reptilă, dar nu este, de fapt, inclus în această clasă de animale, ci a fost clasificat ca parte a unui grup denumit microsauri. Deși cercetătorii i-au descoperit doar craniul fosilizat, ei au estimat, pe baza anatomiei unor animale înrudite, că Tyrannoroter heberti avea o lungime de aproximativ 30,5 centimetri, cu o constituție robustă, asemănătoare cu cea a șopârlei-cu-limbă-albastră (Tiliqua) din zilele noastre, scrie Agerpres.
Locul său în evoluția tetrapodelor
Creatura a trăit în perioada Carbonifer și s-a numărat printre primii membri ai unei linii vaste de animale terestre cu patru picioare, denumite tetrapode, care au fost precursorii amfibienilor, reptilelor, mamiferelor și păsărilor de astăzi.
Aceste tetrapode pioniere au evoluat din pești cu aripioare cărnoase, asemănătoare membrelor, care au devenit primele vertebrate – animale cu coloană vertebrală – care au ieșit pe uscat. Cele mai vechi fosile ale unor schelete de tetrapode datează din urmă cu aproximativ 375 de milioane de ani.
Păduri extinse și luxuriante, ale căror rămășițe fosilizate reprezintă astăzi cea mai mare parte din cărbunele de pe planeta noastră, au proliferat în timpul Carboniferului. În cele din urmă, tetrapodele au decis să deguste o salată la masă și au evoluat pentru a avea dinți și mușchi maxilo-faciali precum cei ai lui Tyrannoroter heberti pentru a realiza acest lucru.
„Practic, s-au întrebat: „Cum pot obține energie din diferite tipuri de alimente?” Iar materia vegetală abundentă din pădurile asemănătoare mangrovelor din perioada Carboniferului a fost o soluție oportunistă bună”, a explicat Arjan Mann.
Structura craniului
Craniul unui Tyranoroter heberti avea o lungime de aproximativ 10 centimetri.
„Craniul este foarte robust”, a declarat Hillary Maddin de la Universitatea Carleton din Ottawa, paleontolog și autoarea principală a studiului.
„Printre trăsăturile care indică erbivorismul se numără botul curbat în jos, înclinat optim pentru a tăia plantele joase, camere mari pentru a găzdui mușchi puternici pentru procesarea plantelor și, cel mai important, are o gură plină de câmpuri dentare opuse – unul pe palat (cerul gurii) care se oclude (se potrivește) cu altul pe maxilarul inferior. Aceste baterii dentare sunt observate și la alte animale erbivore”, a precizat Hillary Maddin.
Pentru a vizualiza interiorul craniului, cercetătorii l-au examinat cu o tomografie computerizată și au descoperit zeci de dinți conici pe cerul gurii.
Originea numelui și descoperirea fosilei
Primul nume din denumirea sa științifică, Tyrannoroter, înseamnă „tiran săpător”, reflectând dimensiunea relativ mare a acestui animal pentru perioada în care a trăit și faptul că se crede că a fost un animal săpător de vizuini. Al doilea nume din denumirea științifică a acestei specii, heberti, îl onorează pe colaboratorul de cercetare Brian Hebert, care a găsit craniul într-o faleză stâncoasă de pe insula Cape Breton, de-a lungul coastei atlantice a provinciei canadiene Noua Scoție.
