Cătălin Parfene analizează incompatibilitatea lui Cătălin Cîrjan cu stilul selecționerilor
„Fotbalistul bun îl recunoști și atunci când joacă prost”, mi-a spus cândva Cornel Jurcă, unul dintre marii noștri descoperitori de talente și omul care, în vremuri din păcate aproape uitate, făcea naționala României campioană europeană.
Cu domnul Jurcă eram și când l-am văzut prima dată pe Cătălin Cîrjan. Trecuse ceva timp de când debutase, chiar cu gol, la vârsta de 10 ani, în Liga 4 la Juniorul București – Liga 4 bucureșteană de seniori, să ne înțelegem!
Acum avea vreo 14 ani cred, juca deja la Viitorul Domnești și venise la o acțiune de selecție organizată de federație la categoria lui de vârstă, deși era accidentat. Un copil timid, fragil ca orice copil de vârsta lui, parcă ascuns atunci în spatele tatălui și al fratelui mai mare, și el fotbalist. O familie care, nici nu știu cum să o spun, emana atât de mult bun simț și o modestie pe care eu unul rar le-am văzut în fotbalul nostru, în care copilul este pentru părinte noul Messi. „Am venit și eu să-i văd”, ne-a explicat atunci Cătălin, referindu-se la colegii de an prezenți la selecție, organizată undeva prin Ilfov.
Și tot din Ilfov a venit apoi și vestea transferului la Arsenal. Cătălin avea 16 ani și ajungea de la Domnești la una dintre academiile de top ale lumii. „Wonderkid”, l-au numit englezii în stilul lor bombastic de care uneori ți se cam ia.
Perioada Arsenal a fost cu bune și cu rele. O accidentare gravă la genunchi l-a ținut pe Cătălin în afara terenului 480 de zile. Când a revenit, avea aproape 20 de ani.
A prins câteva convocări la prima echipă a lui Arsenal în Europa League, iar la câteva zile după ce a împlinit vârsta de 20 de ani a debutat pentru „tunarii” lui Arteta într-un 3-0 cu Olympique Lyon din Dubai Super Cup. L-a înlocuit atunci pe Ødegaard.
Revenirea a fost dificilă însă. A urmat împrumutul neconcludent la Rapid și despărțirea definitivă de Arsenal în vara anului trecut. Și de fapt abia de acum începe să se scrie adevărata poveste… Dinamo.
Număr 10, gol minunat la debut, apoi și căpitan, plus alte goluri minunate, unicul meci la echipa națională. Chin în primul sezon, speranțe la titlu acum. Și Renașterea. Cu R mare pentru că, așa cum Renașterea din Evul Mediu a redescoperit antichitatea clasică aproape pierdută și uitată, iar apoi a deschis practic calea către o nouă eră modernă, așa simt că au făcut sau urmează să facă și Cîrjan și compania cu ceea ce înseamnă Dinamo. O mică bijuterie din fotbalul românesc, la un moment dat aproape pierdută și uitată, care acum începe din nou să strălucească. „Tati, Cîrjan rimează cu Hîldan! Și pe amândoi îi cheamă Cătălin. Și la amândoi numele se scrie cu î din i. Și amândoi sunt căpitani”, mi-a spus băiețelul meu. S-a prins, la 8 ani.
P.S. Acum, că mă uit la titlul pe care l-am dat, remarc că nu am pomenit nimic de citatul cu pricina. „Cîrjan e incompatibil cu stilul meu”, explica pe la televiziuni fostul selecționer de la tineret motivul pentru care nu l-a convocat pe Cătălin Cîrjan la EURO U-21 2025. CU CE? Te-apucă și râsul.
Cătălin Cîrjan a spus: „Eram lipit de minge când eram mic, mă bucur că am luat-o pe drumul ăsta. De mici ne-a dus tata pe mine și pe Dani, fratele meu, la antrenamente. El a fost mai talentat decât mine, modelul meu, dar pentru el nu a fost să fie. Sunt bucuros că a luat-o pe această cale, de a antrena copii, și a rămas în fotbal. Am fost în galerie de la o vârstă fragedă, iar să fiu acum pe teren este un vis îndeplinit pentru mine. De foarte multe ori sunt la încălzire și când aud cântecele galeriei mi se face pielea de găină, pur și simplu. Trăiesc un vis, în fiecare zi îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns să joc la acest nivel și să evoluez pentru echipa mea favorită. Tata îmi e antrenor personal, nutriționist, maseur. La fel și mama. Fără ei nu ajungeam aici, le mulțumesc din suflet pentru tot ce fac pentru mine. Prin mine își trăiesc și ei visul, pentru că de mici mergeau la meciuri la Dinamo, iar să mă vadă în tricoul lui Dinamo, căpitan de echipă, e un vis devenit realitate și pentru ei.”
