România numără în prezent aproximativ 10.000 de persoane care și-au ales ca drum în viață viața monahală, îmbrăcând haina de călugăr sau măicuță.
Deși vocația lor este departe de logica financiară a lumii laice, existența lor se intersectează inevitabil cu realitățile unui sistem de salarizare, contribuții sociale și drepturi de pensie, un mecanism despre care puțini dintre cei din afara zidurilor mănăstirilor au cunoștință.
Alegerea acestui drum presupune renunțarea la plăcerile lumești, conviețuirea permanentă în cadrul unei comunități și angajamentul față de o viață cât mai curată din punct de vedere spiritual. Programul zilnic include muncă fizică, iar spațiul de viață este cel al mănăstirii, fără posibilitatea de a evada în lumea din afara acesteia. Scopul declarat al celor care aleg această cale nu este acumularea de avere, ci apropierea de credință.
Puțini ar putea face pasul către o asemenea viață. Renunțarea la plăcerile trupești, traiul în comunitate și respectarea unor reguli severe sunt doar o parte din realitatea de zi cu zi. Programul presupune muncă fizică, activități gospodărești și implicare constantă în viața obștii.
În plan financiar, însă, lucrurile sunt mai nuanțate decât par la prima vedere.
Pentru a beneficia de pensie, orice măicuță sau călugăr trebuie să vireze jumătate din salariu către casieria mănăstirii. Sumele astfel strânse sunt utilizate pentru cheltuielile comunității monahale.
Există numeroase situații în care monahii aleg să doneze integral venitul obținut. În aceste cazuri, reprezentanții instituției bisericești au responsabilitatea de a asigura toate cele necesare traiului zilnic al unei măicuțe sau al unui călugăr.
În ceea ce privește nivelul veniturilor, cele două categorii de monahi primesc lunar sume care depășesc cu foarte puțin salariul minim pe economie.
La nivelul Patriarhia Română, contribuțiile totale aferente salariilor personalului din cadrul Administrației patriarhale ajung la 556.472 de lei pe lună. În același timp, instituția virează la bugetul de stat, prin impozite pe salarii, contribuții sociale și asigurări de sănătate, suma de 575.087 de lei.
În structura clericală există aproximativ 14.000 de preoți și diaconi. Dintre aceștia, peste 1.000 își obțin veniturile exclusiv din fondurile proprii ale lăcașelor de cult aflate la nivelul BOR.
Situația personalului neclerical este diferită. Dintr-un total de 17.000 de angajați, doar 1.500 sunt remunerați integral de Biserică.
În anul 2017, fostul ministru al Muncii anunța că, potrivit grilei de salarizare, venitul Patriarhului este echivalent cu cel al unui ministru din Guvernul României. Salariul ajunge la 14.500 de lei brut lunar în cazul lui Patriarhul Daniel.
În ceea ce privește veniturile din parohii, un preot debutant cu studii medii încasează 3.550 de lei lunar. Dacă are studii superioare, salariul ajunge la aproximativ 3.700 de lei.
Pentru un preot cu studii superioare, gradul I, salariul de bază este de 4.000 de lei. Un preot de grad II primește 3.900 de lei pe lună.
Astfel arată, în cifre oficiale, veniturile celor care aleg să își dedice viața credinței, fie că vorbim despre măicuțe, călugări sau preoți.
Da, sigur că măicuțele câștigă bine, frate! 😄 Iar noi ne chinuim să plătim facturi și să facem rost de bani. Asta e România, unde totul e pe dos!
E trist să vezi cum în țara asta statul nu se ocupă serios de educație și sănătate, dar mănăstirile au salarii decente pentru călugări… 🙄 Nu se schimbă nimic, suntem de râs.
Hai că poate iese ceva bun din asta! 😇 Dacă oamenii aleg viața monahală din vocație și nu din alt motiv, poate avem o șansă să vedem mai mult spirit în societatea noastră!