Odată cu sosirea primăverii, românii scot de la naftalină o serie de obiceiuri, tradiții și superstiții transmise din generație în generație. Printre cele mai vechi și mai încărcate de simbolistică se numără ritualul „babelor”, practicat în intervalul 1–9 martie. Aceste personaje mitologice își au rădăcinile în legenda Baba Dochia, figura simbolică ce întruchipează capriciile iernii și marchează, prin gesturile sale legendare, trecerea către noul anotimp.
Potrivit tradiției, la finalul iernii Baba Dochia începe să lepede câte un cojoc din cele nouă pe care le are. Cu fiecare cojoc dat jos, afară se face mai cald, iar în locul iernii își face simțită prezența primăvara.
În tradiția populară, babele sunt simbolul longevității și graițe ale vieții veșnice. Acestea sunt înzestrate cu puteri supranaturale care le permit să influențeze starea vremii.
Bătrânii spun că în perioada 1-9 martie fiecare om trebuie să își aleagă o babă, iar în funcție de cum este vremea în ziua respectivă așa îi va merge tot anul.
Dacă vremea va fi frumoasă, omul va avea noroc, toate îi vor merge bine, iar el va fi vesel și fericit. Dacă vremea va fi rea, cu cerul întunecat, omul va fi morocănos și toate îi vor merge pe dos.
Totodată, tradiția spune că dacă afară ninge sau plouă în ziua babei lui, omul va avea un an bogat.
O altă metodă prin care un om își poate alege baba este în funcție de ziua de naștere. Dacă ziua de naștere se află între 1 şi 9 ale oricărei luni atunci şi baba va fi în ziua respectivă. De exemplu, dacă este cineva născut pe 6 august baba lui va fi pe 6 martie. Dacă data nașterii este formată din două cifre, de exemplu, 23 decembrie, ziua în care îi pică baba se calculează astfel 2 + 3= 5, deci baba este pe 5 martie.
Legenda Babelor din Martie
Legenda spune că Baba Dochia avea un fiu care i-a adus o noră pe care ea nu a plăcut-o. Baba i-a dat nurorii un ghem de lână neagră și i-a cerut să îl albească. Atât de tare freca femeia că să spelea firul, încât degetele au început să-i sângereze. Dar lână tot neagră a rămas.
Disperată, fata a început să plângă. Și plângea atât de tare, încât Iisus a auzit-o. A venit la ea și i-a dăruit o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu ea. Tânăra a urmat sfatul Mântuitorului, a pus floarea în apă, iar lâna s-a albit pe loc.
Când s-a dus să ducă ghemul soacrei, aceasta s-a înfuriat și a acuzat-o că Mărțișor (cel care a ajutat-o pe tânăra) este, de fapt, iubitul nurorii. Supărată, Dochia a plecat cu oile la munte, crezând că venise primăvara. A păcălit-o floarea cu care nora venise în mână. Ajunsă la munte la începutul lui martie, Baba Dochia și-a dat jos toate cele nouă cojoace îngreunate de ploi. Dar, din cauza frigului, a înghețat și s-a prefăcut în stânci alături de oile sale. Această legendă este strâns legată de numele culmii Babele din masivul Bucegi.
Moartea Babei Dochia, în ziua de 9 martie, este considerată hotar între iarnă și primăvară. Perioada cuprinsă între 1 și 9 martie reprezintă intervalul de timp în care Dochia își împlinește destinul urcând muntele, împreună cu turma sa de oi, pentru a muri înspre renaștere.
De asemenea, aspectul instabil al vremii din această perioadă este pus pe seama caracterului capricios al Babei Dochia.
Tradiții și superstiții
Zilele Babei sau Babele de Martie reprezintă, în mod simbolic, confruntarea dintre vechiul și noul an, dintre iarnă și vară, dintre frig și cald. În Maramureș, Zilele Babei durează 12 zile.
În primele zile ale lunii martie se bate la uși, pentru ca iarna să plece din case, în timp ce în alte zone ale țării se bate pământul cu un ciomag pentru a alunga frigul.
În Ardeal, Zilele Babei se mai numesc și “Vântoasele”, din cauza vremii schimbătoare. În trecut, ziua Babei Dochia era respectată cu sfințenie pentru ca frigul să nu aducă pagube câmpului, iar anul să fie unul bogat. Se spune că Baba Dochia are puterea de a feri de înec ori de a îngrășa vitele.
