Recenzia filmului „Hanging by a Wire”: Imagini captivante, dar narațiune documentară superficială
În 2023, o gondolă care transporta opt persoane — dintre care șase adolescenți îndreptându-se spre școală — s-a blocat la 900 de picioare deasupra unei prăpastii într-o zonă montană din Pakistan.
Două dintre cele trei cabluri care mențineau tramvaiul în aer s-au rupt brusc, lăsându-i pe cei din interior suspendați într-o situație critică. Această dramă, împreună cu efortul haotic de salvare, este documentată în noul film „Hanging by a Wire”, regizat de Mohammed Ali Naqvi.
Filmul combină interviuri cu martori, reconstituiri și imagini reale ale evenimentului, fiind realizat în stilul multor documentare recente, precum „Free Solo” și „The Rescue”. Muzica de suspans intensă și titlurile cu cronometre sunt concepute pentru a conferi filmului o viabilitate comercială, ceea ce ar putea fi adevărat, deși bănuiesc că va avea mai mult succes pe platformele de streaming decât în cinematografe. Poate că, dacă filmul ar fi fost mai bine realizat și ar fi avut o adâncire suplimentară, ar fi părut mai substanțial. În forma sa actuală, „Hanging by a Wire” este o poveste captivantă, dar insuficient dezvoltată.
Ce funcționează cel mai bine în film, ca în multe producții de acest tip, este îmbinarea imaginilor reale din timpul incidentului, inclusiv videoclipuri neclare filmate de la distanță și imagini dramatice surprinse cu drone, care arată tinerii în prim-plan, așteptând disperat salvarea. Peisajul uluitor din jurul lor — coline verzi în prim-plan și masive himalayene acoperite de zăpadă în depărtare — accentuează senzația de surrealism și singurătate a experienței lor, aceste figuri mici fiind suspendate precar în mijlocul măreției necruțătoare a naturii.
Totuși, mi-aș fi dorit ca publicul să afle mai multe despre viețile lor individuale și despre comunitatea lor, o populație izolată dintr-un sat ascuns într-un colț înalt al Pakistanului de nord-vest. Naqvi oferă doar o privire de ansamblu rapidă înainte de a se grăbi spre desfășurarea dezastrului. În cele 77 de minute ale filmului, ar fi avut loc o dezvoltare mai răbdătoare, pentru a ne permite să ne conectăm mai personal cu diferitele personaje și cu condițiile sociale și de mediu de lungă durată cu care s-au confruntat în acea zi dramatică.
În interviurile cu un constructor de cabluri/local salvator și cu membri ai poliției și armatei, devine evident că există o diviziune de clasă care complică unele dintre eforturile de salvare. Un reporter sugerează că indiferența autorităților pakistaneze față de situația unei enclave rurale sărace și neglijate ar fi fost mai pronunțată dacă nu ar fi existat o acoperire mediatică internațională. Totuși, aceste dinamici sunt abordate doar superficial. Naqvi este prea dornic să se concentreze pe aventura palpitantă. Această parte este cu adevărat captivantă — și include personaje colorate, precum un culturist care devine antreprenor de zipline ce își propune să fie un erou — dar totuși are nevoie de un context adecvat. Dacă Naqvi ar fi construit mai artistic acest proces riscant și haotic, filmul ar fi putut căpăta o amploare cu adevărat epică.
Ce lipsește cu adevărat sunt mărturiile băieților, care apar în peisaj abia spre final. Există un motiv narativ pentru aceasta — Naqvi vrea să ne mențină în tensiune cu privire la soarta lor — dar reținerea individualității lor din film doar pentru a crea suspans se dovedește a fi o alegere ieftină, privându-ne de o relatare cu adevărat solicitantă și captivantă a ceea ce a însemnat să fii pe marginea morții atât de mult timp. Aceasta este o poveste de supraviețuire, dar fără un contur detaliat din partea supraviețuitorilor înșiși. Poate că băieții nu au dorit să retrăiască acea experiență în detaliu agonizant, dar „Hanging by a Wire” suferă din cauza acestei lipse. Are nevoie de vocile lor.
Cu toate acestea, filmul are suficiente momente vizcerale pentru a-l face captivant. Ne întâlnim cu personaje interesante, admirăm terenul strălucitor și simțim un oarecare val de inspirație asistând la modul în care oamenii s-au unit pentru a realiza o minune. Asta contează în zilele noastre, cel puțin.
