Întârzierile proiectelor de transport din UE afectează România
Proiectele de transport din rețeaua europeană suferă întârzieri semnificative și riscă să nu își atingă obiectivele stabilite pentru 2030, în ciuda sumelor considerabile alocate din fondurile UE, conform unei evaluări a auditorilor europeni.
Un raport recent al Curții Europene de Conturi, prezentat de Euronews, subliniază că întârzierile în marile proiecte de transport afectează conectivitatea, comerțul și eforturile de reducere a emisiilor din sectorul transporturilor.
Proiecte esențiale pentru îmbunătățirea conectivității persoanelor și mărfurilor la nivelul Uniunii Europene sunt cu mult întârziate, deși s-au investit 15,3 miliarde de euro din fonduri europene începând din 2020.
Legislația UE, denumită Trans-European Transport Network (TEN-T), a fost adoptată în 2013, dar a fost afectată de întârzieri semnificative, mai întâi din cauza pandemiei de COVID-19 și apoi din cauza invaziei ruse în Ucraina, care a generat creșteri considerabile ale costurilor în domeniul energetic și al construcțiilor.
Potrivit auditorilor europeni, cele opt megaproiecte evaluate în raportul curent au cunoscut o creștere reală a costurilor de 47% față de estimările inițiale, iar datele din 2025 sugerează că aceste majorări au depășit acum 82%. Proiectele Rail Baltica și Lyon-Turin rail link sunt două dintre cele care au contribuit semnificativ la acest decalaj.
Raportul indică o supraveghere insuficientă din partea Comisiei Europene în ceea ce privește finalizarea coridoarelor rețelei centrale de către statele membre, afirmând că aceasta ar fi trebuit să fie mai proactivă, având în vedere că un raport ECA din 2020 deja semnala întârzieri și creșteri de costuri.
„Am transmis, de asemenea, Comisiei un set de recomandări menite să îmbunătățească gestionarea financiară a cofinanțării europene acordate megaproiectelor”, conform raportului ECA.
Neîndeplinirea obiectivelor TEN-T subminează grav țintele Uniunii Europene pentru 2030, având în vedere că transporturile sunt esențiale pentru economia europeană și pentru obiectivele climatice. Întârzierile în proiectele feroviare, de transport pe căi navigabile și în infrastructura curată mențin emisiile la niveluri ridicate, punând în pericol obiectivul UE de neutralitate climatică până în 2050.
Un sistem de transport fragmentat și ineficient va genera inevitabil costuri mai mari pentru companii și consumatori, reducând oportunitățile comerciale în cadrul Uniunii Europene.
Chiar dacă ritmul creșterii costurilor a încetinit în ultimii ani, auditorii europeni subliniază că costurile de construcție ale Canalului Sena-Nord Europa s-au triplat de la demararea proiectului.
„Infrastructurile emblematice de transport ale UE ar trebui să remodeleze Europa, să apropie oamenii și să faciliteze activitatea economică”, se menționează într-o declarație a membrilor ECA.
„Dar, la trei decenii după ce majoritatea acestor proiecte au fost concepute, suntem încă departe de finalizarea lor și de îmbunătățirile vizate în fluxurile de pasageri și marfă din Europa.”
Raportul ECA a evaluat opt proiecte majore, care implică direct 13 state membre UE: Belgia, Danemarca, Germania, Estonia, Spania, Franța, Italia, Letonia, Lituania, Austria, Polonia, România și Finlanda.
„Concluzia este lipsită de echivoc: obiectivul pentru 2030 privind finalizarea rețelei centrale TEN-T va fi, fără îndoială, ratat”, avertizează auditorii europeni.
Întârzierile sunt alarmante, cu o medie de 11 ani față de termenele inițiale identificate într-un raport din 2020, iar o agravare a situației a condus la o întârziere medie de 17 ani pentru cinci dintre proiectele analizate.
Exemplul liniei feroviare Basque Y este relevant: aceasta ar fi trebuit să devină operațională în 2010, conform planului inițial, dar acum este estimată a fi gata cel mai devreme în 2030.
Legătura feroviară Lyon-Turin este preconizată a fi deschisă în 2033, iar Tunelul de bază Brenner este așteptat să fie inaugurat cel mai devreme în 2032. În cazul Canalului Sena-Nord Europa, termenul inițial din 2010 a fost amânat pentru 2028, iar acum 2032 este considerat un scenariu mai plauzibil.
Auditorii UE subliniază că obiectivul pentru 2030 va fi ratat. TEN-T a fost propusă la începutul anilor ’90 ca parte a eforturilor UE de consolidare a pieței interne și de îmbunătățire a conectivității între statele membre. Primele orientări au fost adoptate în 1996, vizând o listă de proiecte prioritare.
Politica a evoluat pentru a aborda lacunele și blocajele, cu o reformă majoră în 2013 care a introdus o structură pe două niveluri, cu rute ce ar trebui finalizate până în 2030 și o rețea extinsă prevăzută pentru 2050.
O revizuire recentă, din 2024, a fost concepută pentru a alinia TEN-T cu Pactul Verde European și cu obiectivele de apărare ale UE.
„Acordul este sub așteptările noastre și ridică semne de întrebare cu privire la angajamentul real al statelor membre de a crea o rețea de transport europeană funcțională”, a afirmat o fostă eurodeputată, avertizând că prioritățile naționale afectează obiectivele comune europene.
În 2024, Community of European Railway and Infrastructure Companies (CER) a avertizat că finalizarea TEN-T necesită „investiții masive”: 500 de miliarde de euro până în 2030 și 1.500 de miliarde de euro până în 2050.
„Noul mecanism Connecting Europe Facility, instrumentul dedicat de finanțare al UE, ar trebui majorat la cel puțin 100 de miliarde de euro în următorul buget multianual al UE (2028–2035) și completat cu alte fonduri, pentru a putea atinge noile obiective TEN-T și termenele de finalizare.”
