Peste un sfert dintre angajații români se află într-o zonă de risc psihologic și de burnout, în timp ce doar trei din zece se declară cu adevărat mulțumiți de experiența lor profesională, arată datele aferente anului 2025 din Indexul stării de bine a angajaților români.
Peste 25% dintre angajații români se confruntă cu riscuri psihologice și burnout, iar doar 30% se declară mulțumiți de experiența lor profesională, conform datelor din 2025 ale Indexului stării de bine a angajaților români.
Indexul arată că scorul general al stării de bine a angajaților a atins 70,3 puncte din 100, plasând România într-o zonă de „siguranță moderată”. Specialiștii avertizează însă că acest nivel ascunde riscuri importante, având în vedere că schimbările de leadership, volumul mare de muncă și instabilitatea economică pot provoca rapid dezechilibre importante în rândul angajaților.
Analiza relevă că, în 2025, 41% dintre angajați au reușit să mențină un echilibru rezonabil la locul de muncă, în timp ce 25% s-au aflat în zona de risc psihologic și burnout. Doar 30% dintre respondenți au indicat un nivel ridicat de mulțumire, caracterizat prin relații sănătoase, autonomie, claritate și o percepție de corectitudine în mediul profesional.
Printre principalele surse de epuizare se numără volumul mare de muncă (23,3%), presiunea constantă a termenelor limită (19,6%), lipsa echilibrului între viața personală și cea profesională (16,4%) și absența feedback-ului (9,1%). De asemenea, șeful direct are un impact semnificativ asupra stării de bine, cu o pondere de 19,3% în diversele analize efectuate.
„Dincolo de cifre, indexul arată cum este trăită munca în România în 2025: ca un sistem de presiuni, adaptări și compromisuri pe care oamenii îl gestionează zi de zi cu un efort mult mai mare decât se vede la suprafață. Indexul Stării de bine a angajaților români măsoară calitatea reală a relației dintre angajat și organizația în care lucrează – cât de corecte sunt regulile, cât de clare sunt așteptările, câtă autonomie există și cât de mult sprijin primesc oamenii atunci când lucrurile devin dificile. Vedem foarte clar un proces de uzură organizațională.
Oamenii nu vorbesc despre beneficii, ci despre corectitudine, respect, șefi care ascultă și libertatea de a-și organiza munca fără micro-management. Limbajul utilizat este adesea emoțional și uneori dur, arătând că aceste teme sunt percepute ca probleme morale, nu doar disfuncții procedurale. Când angajații spun „să nu se mai aranjeze concursurile” sau „șefii să ne trateze ca oameni”, ei evidențiază nevoia fundamentală de echitate și demnitate în muncă”, afirmă Marian Marcu.
În contextul acestor date, autoritățile analizează introducerea unor obligații suplimentare pentru angajatori în ceea ce privește prevenirea epuizării profesionale. Conform unui proiect, angajatorii vor fi obligați să informeze angajații cu privire la riscurile de burnout și la metodele de prevenire a acestuia.
De asemenea, firmele cu mai mult de 50 de salariați vor trebui să elaboreze anual un plan de prevenire a epuizării profesionale, care să includă o evaluare internă specifică și un mecanism confidențial și accesibil pentru sesizarea riscurilor și a situațiilor de suprasolicitare profesională. Opțional, prin contractul colectiv de muncă, angajatorii vor putea să ofere anual un concediu plătit pentru refacere profesională și/sau să suporte costurile unor pachete de sprijin psiho-emoțional pentru angajați.
Inițiativa legislativă are ca scop crearea unui cadru normativ distinct pentru prevenirea epuizării profesionale, cunoscută sub termenul de „burnout”. Acesta este definit în legătură directă cu stresul cronic la locul de muncă, conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății, având în vedere că legislația muncii din România nu conține în prezent reglementări explicite în acest domeniu.
