De ce plafonarea prețurilor la energie nu protejează suficient românii cu venituri mici

De ce plafonarea prețurilor la energie nu protejează suficient românii cu venituri mici

O analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă (AEI) arată că, în ciuda sistemului de plafonare a prețurilor la energie din România, persoanele cu venituri mici continuă să suporte o povară financiară ridicată.

De exemplu, o persoană singură care beneficiază de ajutor social minim trebuie să plătească anual peste 1.100 de euro pentru gaze și electricitate. Comparativ, un cetățean aflat într-o situație similară în Grecia poate avea aceste costuri aproape integral acoperite de stat. Această diferență nu provine din prețul energiei, ci din modalitatea în care sunt susținuți consumatorii vulnerabili.

În discuțiile referitoare la prețul energiei, atenția se concentrează în principal pe tarifele pentru gaz și electricitate. Pentru o familie cu venituri medii, această abordare este logică: un preț mai mic se traduce printr-o factură redusă. Însă, pentru cei cu venituri foarte mici, chiar și un preț plafonat poate fi imposibil de suportat. Din punct de vedere social, este mai relevant cât din venitul unei persoane se cheltuie pentru energie.

Dacă o persoană trebuie să aloce 30-40% din venitul său pentru căldură și lumină, aceasta intră în categoria „sărăciei energetice”, o situație în care nu poate asigura condiții minime de trai fără sacrificii majore.

Publicitate

În Grecia, o persoană care trăiește din indemnizația socială minimă are un venit anual de aproximativ 9.600 de euro. Facturile anuale medii pentru gaze și electricitate sunt de aproximativ 1.800 de euro, ceea ce constituie aproape 20% din venit. Statul grec intervine astfel încât, pentru consumatorii vulnerabili, cum sunt persoanele cu venituri mici sau pensionarii, poate acoperi până la 100% din aceste costuri. Aceasta asigură că, în practică, persoanele aflate în dificultate nu trebuie să aleagă între hrană și încălzire, energia fiind tratată ca un bun esențial.

În contrast, în România, o persoană singură care trăiește din ajutor social minim are un venit de aproximativ 1.281 de lei pe lună, echivalent cu circa 3.000 de euro pe an. Pentru un apartament modest cu două camere, facturile anuale pentru gaze și electricitate ajung la aproximativ 1.257 de euro. Statul oferă, prin ajutoare de încălzire și alte compensații, aproximativ 150 de euro pe an. Aceasta înseamnă că doar 12% din factura reală este acoperită de sprijin public, iar restul de aproape 1.100 de euro trebuie achitat dintr-un venit anual foarte mic.

Astfel, peste o treime din veniturile unei persoane aflate sub pragul sărăciei se duc exclusiv pe energie. Chiar și cu prețurile plafonate, facturile rămân prea mari în raport cu venitul disponibil.

Plafonarea prețurilor este o măsură aplicabilă tuturor consumatorilor, indiferent de venit. Aceasta limitează tariful maxim perceput de furnizori și ajută la prevenirea unor creșteri bruște, însă nu face distincție între un pensionar cu 1.300 de lei pe lună și o familie cu venituri mari. Pentru cei care dispun de resurse suficiente, plafonarea aduce economii reale, în timp ce pentru cei săraci, factura rămâne semnificativă din cauza sprijinului public insuficient.

Asociația Energia Inteligentă (AEI) a examinat și situația unei persoane care câștigă salariul minim și are un copil în întreținere. În Grecia, venitul anual este de aproximativ 10.560 de euro, în timp ce în România este de aproximativ 9.566 de euro, valori relativ apropiate. Costurile energetice sunt mai mici în România, de aproximativ 1.257 de euro comparativ cu 1.800 de euro în Grecia. Totuși, diferența majoră se constată în sprijinul public: în Grecia, ajutorul poate acoperi întreaga factură, pe când în România ajutorul se ridică la aproximativ 142 de euro. Astfel, o familie vulnerabilă din Grecia poate beneficia de aproape eliminarea costurilor energetice, în timp ce o familie din România trebuie să suporte aproape întreaga povară din propriul salariu.

Pe fondul expirării schemei de plafonare a prețului gazelor naturale, programată pentru 1 aprilie 2026, Bogdan Ivan a exprimat optimismul că România nu va experimenta majorări abrupte de prețuri după această dată, menționând că în prezent există oferte pe piață sub prețul plafonat. În cel mai pesimist scenariu, el a declarat, la Digi24, că „vom avea o prelungire de un an de zile cu o reducere graduală a acestui plafon.” Până la 31 martie 2026, prețul este limitat la 0,31 lei/kWh cu TVA pentru clienții casnici și 0,37 lei/kWh cu TVA pentru clienții noncasnici cu un consum anual de cel mult 50.000 MWh, precum și pentru producătorii de energie termică și anumite categorii de clienți reglementați. Această protecție dispare complet începând cu luna aprilie 2026.