Sâmbătă, în ziua capturării lui Nicolas Maduro, Kirill Dmitriev, negociatorul lui Vladimir Putin la Casa Albă, s-a declarat îngrijorat cu privire la noul echilibru energetic global.
Odată cu preluarea controlului asupra Venezuelei, Statele Unite gestionează acum aproximativ 20% din producția mondială de petrol, scrie Corriere della Sera, citat de Rador Radio România.
„O putere enormă”, a remarcat Dmitriev, sugerând că influența Washingtonului ar putea fi direcționată nu împotriva Moscovei, ci împotriva capitalelor europene. Analiza publicației italiene arată că, dacă în cazul petrolului situația este parțial valabilă, în privința gazelor naturale dependența Europei de Statele Unite este și mai pronunțată.
Uniunea Europeană a încercat în ultimii ani să scape de dependența de gazul rusesc, însă puțini lideri europeni anticipau că noul furnizor strategic, SUA, ar putea deveni incomod atât de repede. Corriere della Sera amintește și de intenția declarată a lui Donald Trump de a anexa Groenlanda, o acțiune care, dacă ar fi dusă la capăt, ar reprezenta primul gest de acest fel îndreptat împotriva unei regiuni a Uniunii Europene, din partea unui aliat.
În contrast, anexarea Crimeii de către Rusia în 2014 a fost urmată de sancțiuni europene, însă în fața unui astfel de scenariu generat de Washington, reacția Europei ar fi mult mai dificilă, având în vedere dependențele multiple: securitate, piață, tehnologie și, tot mai mult, energie. Dependența energetică devine, potrivit analizei, cea mai presantă.
Astăzi, UE are nevoie de gazele naturale americane aproape la fel de mult cum depindea de cele rusești în urmă cu câțiva ani. Deși volumele de GNL american livrate Europei sunt mai mici decât gazul rusesc transportat prin conducte în 2021, capacitatea Casei Albe de a influența prețurile la energie prin reducerea ofertei este comparabilă cu cea pe care o avea Kremlinul înainte de războiul din Ucraina.
Criza energetică din 2022, declanșată după ce Vladimir Putin a folosit gazele naturale ca instrument de presiune, a fost depășită parțial datorită furnizorilor alternativi, în special SUA. În ianuarie 2022, Rusia livra Europei aproximativ 2,6 miliarde de metri cubi de gaz pe săptămână, potrivit datelor Bruegel. Astăzi, Moscova a dispărut aproape complet de pe piața europeană.
În schimb, exporturile americane de GNL către UE au crescut de la 1 la 2,9 miliarde de metri cubi pe lună, reprezentând 60% din totalul importurilor europene. Între 2021 și 2025, livrările către Europa au crescut de la 1 la aproape 8 miliarde de metri cubi pe lună.
Băi, da’ sigur că e bine să ne facem dependenți de gazul american! 🤦♂️ Iar ne luăm țeapă și după aia strigăm că nu mai avem cu ce să ne încălzim. Așa e la noi, nimic nou sub soare.
Suntem de râs, frate! 😡 În loc să găsim soluții durabile pentru energie, ne învârtim în cercuri și tot rămânem la voia altora. Ce schimbare vrem să vedem dacă mereu ajungem în aceeași mocirlă?
Hai că poate iese ceva bun din toată treaba asta! 🌍 Eu încă sper că se va dezvolta o cooperare benefică pentru Europa și poate ne ajută să scăpăm de corupție în domeniul energetic. Nu fiți așa negativi!
Hmm, nu vi se pare dubios? 🤔 Acum suntem dependenți de gazul american fix când lucrurile devin complicate pe plan global… Poate că există ceva mai mult decât vedem la suprafață aici.