Copiii învățați să aleagă bunătatea dezvoltă o forță rar întâlnită
Unii copii sunt, într-adevăr, mai sensibili și mai buni din fire. Le vine ușor să aibă grijă de ceilalți, aproape instinctual. Aceștia sunt crescuți să aleagă bunătatea chiar și atunci când este greu — iar copiii care fac acest lucru dezvoltă o forță pe care lumea nu o învață în mod natural.
Majoritatea copiilor învață bunătatea dintr-o varietate de experiențe de viață, de la profesori și colegi, dar, desigur, și de la îngrijitorii lor primari. Studiile sugerează că părinții joacă un rol semnificativ în modelarea a ceea ce copiii au primit genetic, iar aceștia trebuie să le învețe bunătatea de la o vârstă fragedă.
În timp, alegerea bunătății devine mai mult decât o simplă chestiune de bune maniere. Copiii crescuți în acest mod adesea dezvoltă relații mai puternice și un sentiment de încredere interioară care provine din respectarea Regulii de Aur, adică să îi trateze pe ceilalți așa cum și-ar dori să fie tratați.
Copiii care sunt învățați să aleagă bunătatea, chiar și atunci când este dificil, dezvoltă adesea o forță pe care lumea nu o învață în mod natural:
1. Copiii crescuți să aleagă bunătatea își arată compasiune.
Bunătatea începe cu exemplele oferite copiilor. Dacă poți să te arăți compasiune, poți să o modelezi cu adevărat și pentru altcineva. Fă din autoîngrijire și auto-compasiune priorități majore, pentru că, dacă nu o faci, nu vei avea bunătate de oferit altora. Răsfață-te cu o înghețată, un pui de somn sau un masaj. Iartă-te atunci când greșești sau treci prin momente dificile.
Kavita Melwani a explicat: „Auto-compasiunea este abilitatea de a te vedea ca pe un om imperfect prin natura sa. Este momentul în care poți vorbi cu tine însuți cu aceeași voce pe care ai folosi-o pentru un prieten. Când poți privi ceea ce faci, cum arăți și acțiunile tale cu răbdare, înțelegere și energie iubitoare, atunci acea auto-compasiune devine posibilă.”
2. Copiii crescuți să aleagă bunătatea oferă în mod natural ajutor altora.
Învățați-vă copiii gesturi de bunătate zilnice: când observă că oferiți cuiva un cadou neașteptat sau pur și simplu faceți un compliment. Vorbiți despre actul de bunătate ulterior pentru a consolida acțiunile voastre: „Ai văzut expresia lui Mary când a deschis cartea? Plângea de bucurie. M-a făcut atât de fericit să o văd așa!” Arătați-le că a avea grijă de ceilalți este o parte vitală a vieții.
Studiile susțin că demonstrează bunătatea față de ceilalți (și față de sine) ajută copiii să vadă bunătatea în acțiune. Faceți voluntariat la un centru pentru hrană sau adăpost și lăsați-i să observe impactul acțiunilor voastre asupra vieții altora.
3. Copiii crescuți să aleagă bunătatea dezvoltă un puternic sentiment de empatie.
Permiteți-le copiilor să experimenteze ce înseamnă să simtă durerea sau bucuria altcuiva. Ajutați-i să vadă că nu există niciun motiv să distrugă pe cineva pentru a se construi pe sine, să disprețuiască sau să umilească pe cineva, să arate intoleranță sau ură sau să facă rău unei alte ființe vii. Arătați-le că fiecare persoană este valoroasă și merită bunătate.
Implicarea regulată a copiilor în îngrijirea fraților mai mici și conectarea cu persoanele în vârstă sunt metode excelente pentru a dezvolta empatia. Un studiu a explicat cum expunerea copiilor la o gamă mai largă de perspective, încurajarea curiozității în loc de judecată și promovarea incluziunii sunt modalități eficiente de a dezvolta empatia.
4. Copiii crescuți să aleagă bunătatea știu cum să își regleze emoțiile.
Ajutați-i pe copii să vadă că există modalități pozitive, sănătoase și productive de a procesa și a canaliza emoțiile. Frustrarea, furia și invidia pot apărea, iar aceste sentimente pot fi acceptabile, dar nu întotdeauna potrivite sau utile pentru a acționa.
Studiile au explorat importanța de a-i învăța pe copii să își identifice declanșatoarele emoționale și cum să le gestioneze. Practicați respirația adâncă cu copiii, numărând până la zece sau retrăgându-vă până când pot recăpăta perspectiva și pot acționa mai atent pe cont propriu.
5. Copiii crescuți să aleagă bunătatea dezvoltă adesea o mentalitate optimistă.
Observați când copilul dumneavoastră demonstrează bunătate. Spuneți-le: „A fost atât de drăguț din partea ta să…” și explicați-le clar diferența pozitivă pe care au făcut-o. Fiți atenți să nu-i certați sau să-i faceți să se simtă rușinați atunci când uită să mulțumească. În schimb, concentrați-vă pe laude atunci când se comportă bine, sunt capabili să își controleze emoțiile și sunt pregătiți să arate altora considerație, empatie și generozitate.
„Să petreci timp gândindu-te la lucruri fericite poate părea simplist, dar funcționează”, a afirmat Kelly Rudolph. „Pe măsură ce practici, vei începe să te simți mai fericit mai des. Aceasta este o metodă de psihologie pozitivă și ajută creierul tău să dezvolte o atitudine pozitivă.”
6. Copiii care au fost crescuți să aleagă bunătatea prosperă adesea mai târziu în viață.
A fi bun poate deschide uși în viață — făcând noi prieteni, având relații armonioase la locul de muncă, stabilind relații de dragoste durabile, legându-se cu familia și interacționând cu membrii societății. Nu poți trăi o viață împlinită fără a fi bun cu ceilalți și a îmbrățișa cu adevărat bunătatea. Dincolo de beneficiile imediate pentru sine, bunătatea contează pentru ceilalți — contează pentru lume.
Astăzi, ne confruntăm cu o eră a dreptului și rapidității, în care prevalează atenția scurtă, iar acceptarea pe rețelele sociale conduce multe comportamente. Hărțuirea și hărțuirea cibernetică par mai proeminente și răspândite. Din păcate, unii copii pot deveni cruzi și răzbunători în loc să fie respectuoși, generoși și iubitori.
Studiile au arătat că chiar și copiii drăguți pot dezvolta probleme de stimă de sine și reglementare emoțională chiar sub ochii părinților lor. Acestea pot fester și pot duce la comportamente nedorite care se răsfrâng asupra altor părți ale vieții copiilor.
Bunătatea este o decizie pe care o iei în acel moment pentru a îmbunătăți viața cuiva. Cu un zâmbet, o privire de înțelegere, un gest sau un cuvânt, poți
