Profesoarele solicită părinților să renunțe la cadourile de 1 și 8 martie
Perioada de început de martie, asociată în mod tradițional cu flori și mici atenții pentru cadrele didactice, a devenit o sursă reală de disconfort pentru multe educatoare și profesoare. Deși gestul este văzut de mulți părinți ca unul firesc, unele cadre didactice încearcă să oprească acest obicei tocmai pentru a evita tensiunile dintre familii și comparațiile între copii.
În loc de recunoștință, situația ajunge uneori să creeze presiune și discuții aprinse între părinți. Unele profesoare spun clar că nu vor cadouri, însă cererea lor nu este întotdeauna respectată.
Cadouri refuzate, dar părinții insistă
Subiectul a fost readus în atenție după o discuție apărută pe platforma Reddit, unde un părinte a povestit experiența de la grădiniță.
„Educatoarele ne-au rugat să nu le ducem nimic de 8 martie, spunând că e interzis și că ele nu vor accepta. Câțiva părinți de dimineață pe holul grădiniței: nu se poate, ceva tot trebuie să le luăm, măcar un voucher!”.
Deși solicitarea cadrelor didactice a fost clară, unii părinți au considerat că este obligatoriu să ofere totuși o atenție, fie și simbolică.
„A ieșit o semi ceartă”
Fenomenul nu este limitat la grădinițe. Potrivit altor comentarii, situații similare apar și în licee sau școli generale.
Un utilizator a relatat o experiență petrecută la o ședință cu părinții:
„Alt caz, la liceu, diriginta a rugat părinții în ședință să nu vină cu cadouri de 1/8 martie și a ieșit o semi ceartă, că nu au cum să nu aducă ceva, că văd alții de la alte clase și «ce o să zică lumea»… sunt unii bolnavi cu capul pe luat cadouri/atenții”.
Discuțiile au scos la iveală o problemă mai amplă decât simplul gest de a oferi flori sau mici cadouri.
„E o boală națională: ce o să zică lumea”
Mulți participanți la discuție au spus că presiunea socială este cea care alimentează acest comportament.
„E o boală națională «ce o să zică lumea despre mine/noi»”.
Unii utilizatori au remarcat că, în realitate, nimeni nu ar avea de unde să știe dacă un părinte a oferit sau nu un cadou profesorului.
„Nu cred că vreodată în viață am auzit pe cineva să zică: ia uite x nu i-a luat nimic la educatoare/învățătoare/profesoară. În primul rând: cine ar afla? Cum? Cunoștințele tale nu au cum să afle dacă nu le spui, iar cadrul didactic deja a zis că nu dorește. Cine, mai exact, te judecă? Și dacă te judecă, ce? A zis femeia că nu vrea cadou, aia e singura părere de care ar trebui să îți pese”.
Grupurile de WhatsApp aprind spiritele
O altă problemă menționată frecvent este modul în care discuțiile dintre părinți, mai ales pe grupurile de mesagerie, ajung să transforme subiectul cadourilor într-o adevărată dispută.
Un utilizator a relatat o experiență legată de o grădiniță din București:
„Din postarea asta pot doar să mă bucur că s-au mai trezit din ei la realitate. Maica-mea s-a mai plâns și ea de-a lungul anului trecut că la grădinița fratelui meu (în București, sector 1, evident) se iscă cu ceartă și scandal din cauza părinților pe grupurile de WhatsApp de fiecare dată, pentru că o majoritate a părinților consideră că este normal să strângă câte 200 de lei pe cap de copil, la grupa de 20 de copii, ca să cumpere cadou pentru învățătoare. E o singură femeie, nu are nevoie de aranjamente de buchete de flori de 1.000 de euro, să fim serioși. Cred că maica-mea s-a certat cu tot grupul de mămici, l-a pus pe copil să-i facă învățătoarei o felicitare de mână, și s-a și mutat din oraș la scurt timp după”.
Rușinea socială, motorul fenomenului
În opinia altor comentatori, explicația pentru astfel de situații ține de mentalitatea colectivă și de dorința de a nu ieși din tipare.
„Rușinea la noi e ceva împământenit, din păcate. Asta o zic eu ca milenial, nu știu cum e la generațiile de după”.
Există însă și voci care cred că situația s-ar putea schimba doar dacă profesorii ar refuza categoric orice cadou.
„Când un profesor/învățător o să aibă curajul să le arunce cadourile la gunoi de față cu ei sau să refuze vehement, atunci se mai schimbă lucrurile. Dar dacă spun că nu vor și când vin părinții acceptă, lucrurile vor continua”.
În final, un alt comentariu rezumă problema într-o frază care a stârnit reacții numeroase:
„Să-i zici la român să nu ducă cadouri înseamnă să-l pui să accepte că e la fel ca toți ceilalți și că nu e el mai special și mai demn de tratament preferențial”.
