Consecințele crizei din Strâmtoarea Ormuz asupra unei mari puteri mondiale
Tensiunile crescânde din Orientul Mijlociu și amenințările legate de Strâmtoarea Ormuz pun în pericol aprovizionarea globală cu țiței.
Experții avertizează că un posibil efect al acestei situații ar putea fi accelerarea tranziției către energiile regenerabile în China, consolidând totodată abordarea acestei țări în privința securității energetice.
Escaladarea tensiunilor a avut loc după ce Teheranul a amenințat că va închide această rută maritimă esențială, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul și gazele naturale lichefiate (GNL) la nivel mondial, ca reacție la atacurile Statelor Unite și Israel asupra Iranului.
China, al doilea cel mai mare consumator de energie din lume și principal importator global de petrol, se confruntă cu o „vulnerabilitate structurală”, așa cum a definit cercetătoarea Shen Xinyi de la Centrul de cercetare a energiei și aerului curat, derivată din „dependența puternică de combustibilii fosili importați”, conform declarațiilor preluate de ziarul South China Morning Post din Hong Kong.
Deși se estimează un impact limitat pe termen scurt asupra aprovizionării Chinei, incertitudinea geopolitică coincide cu momentul în care Beijingul finalizează noul său plan cincinal și își reafirmă intenția de a promova o înlocuire „sigură, de încredere și ordonată” a energiei fosile cu alternative curate.
Shen susține că tensiunile de acum subliniază o „schimbare în conceptul de securitate energetică”, care se mută de la concentrarea pe volumul aprovizionării la prioritizarea „rezilienței sistemice prin electrificare și extinderea energiei curate”.
Chim Lee, analist la Economist Intelligence Unit, a remarcat că tensiunile din Orientul Mijlociu „nu vor face decât să accentueze concentrarea Beijingului asupra securității energetice, mai ales pe măsură ce prețurile gazului explodează”, în timp ce geopolitica întărește „argumentul economic în favoarea energiilor regenerabile și a vehiculelor electrice la nivel mondial”.
Incertitudinea a afectat și alte materii prime, precum metanolul. Deși China este cel mai mare producător mondial, are nevoie de „importuri considerabile” de metanol, conform presei locale.
Astfel, rezervele portuare au scăzut la 1,47 milioane de tone, iar prețurile au crescut cu 7,4% într-o singură zi.
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a făcut apel la asigurarea „stabilității și fluxului aprovizionării cu energie” în fața amenințărilor asupra Strâmtorii Ormuz și a afirmat că Beijingul „va lua măsurile necesare pentru a-și proteja propria securitate energetică”.
Strâmtoarea Ormuz, care leagă Golful Persic de Golful Oman și Oceanul Indian, este un punct cheie de strangulare energetică la nivel mondial.
Generalul de brigadă al Gardienilor Revoluției din Iran, Ebrahim Yabari, a declarat că nu vor permite să treacă „nicio picătură de petrol” prin strâmtoare și că „vom da foc oricărei nave care încearcă să traverseze Strâmtoarea Ormuz”.
Pe de altă parte, Donald Trump a anunțat că, „dacă va fi necesar”, marina americană va începe să escorteze petrolierele prin zonă.
China, care obține o parte semnificativă din țițeiul necesar din Orientul Mijlociu, și-a diversificat în ultimii ani sursele de aprovizionare și a crescut producția internă, deși tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz rămâne un element relevant pentru stabilitatea aprovizionărilor sale.
