Consecințele conflictului din Orientul Mijlociu asupra prețului benzinei în România
Un prag de 9-10 lei/litru pentru carburanți devine din ce în ce mai plauzibil în România, în condițiile în care prețul țițeiului se stabilizează între 90 și 100 de dolari/baril, din cauza conflictului din Orientul Mijlociu.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă și expert în piața de energie, avertizează că acest lucru va genera costuri mai mari pentru transport, va exercita presiune asupra lanțurilor logistice, va determina scumpirea alimentelor și va contribui la o inflație persistentă.
„28 februarie 2026 ar putea rămâne o dată de referință pentru piețele energetice. Atacarea Iranului și riposta ulterioară au reaprins tensiunile în jurul Strâmtoarei Ormuz – cel mai sensibil punct al infrastructurii energetice globale. Când Ormuzul tremură, tremură tot lanțul economic mondial. Prin această fâșie de apă dintre Iran și Oman tranzitează aproximativ o cincime din petrolul consumat zilnic în lume. Nu este doar o rută maritimă. Este un robinet energetic global. Iar piețele nu așteaptă ca robinetul să fie închis complet – reacționează la simpla posibilitate,” explică Chisăliță, într-o analiză citată de Agerpres.
Potrivit acestuia, prețul petrolului nu reflectă doar echilibrul dintre cerere și ofertă, ci și anticiparea riscurilor. Chisăliță consideră că, odată cu deschiderea burselor, va apărea „premiul de risc geopolitic”, un adaos pe care traderii îl vor încorpora pentru a compensa incertitudinile legate de aprovizionarea cu petrol.
„Dacă barilul urcă de la 73 la 75, 80, 90 sau 100 de dolari, nu este o simplă variație bursieră. Acesta este un multiplicator economic: costuri mai mari pentru transport, presiune pe lanțurile logistice, scumpirea alimentelor, inflație persistentă. Pentru România, unde peste jumătate din prețul carburanților este fiscalitate, impactul nu este liniar – dar este inevitabil. România nu este în prima linie militară, dar este în prima linie a pieței globale,” subliniază expertul.
El adaugă că petrolul este o marfă internațională, iar prețul se formează la nivel global. „Dacă Asia plătește mai mult pentru petrolul din Golf, competiția pentru alte surse – Africa, SUA, Marea Nordului – crește. Prețurile se aliniază. Nimeni nu cumpără ieftin într-o piață scumpă,” precizează Chisăliță.
Chisăliță subliniază că energia reprezintă un cost fundamental pentru orice economie, iar scumpirea petrolului va duce la creșterea costurilor de producție în industrie, la majorarea cheltuielilor agricole pentru combustibil și îngrășăminte și la transferarea acestor costuri către consumatori.
Inflația, care începuse să se tempereze în Europa, ar putea primi un nou impuls exact când băncile centrale încearcă să relaxeze politica monetară, avertizează expertul. „Înaintea escaladării, piața deja prețuia riscul. Cotările de referință (Brent) testau maximele ultimelor luni, în jurul a 72 – 73 dolari/baril.”
Scenariile analizate de piețe sunt clare: persistența tensiunilor fără blocaj real ar putea conduce la o majorare de 10-20 dolari/baril din „premiul geopolitic”; perturbări serioase ale exporturilor ar putea duce la prețuri de peste 90-100 dolari/baril; un blocaj major al Ormuzului ar putea genera o criză globală cu volatilitate extremă.
„Prețul nu urcă pentru că oferta a dispărut, ci pentru că riscul de întrerupere devine credibil,” spune Chisăliță. În acest context, cartelul OPEC și formatul extins OPEC+ ar putea încerca să stabilizeze piața prin creșterea producției. Marile economii ar putea elibera temporar rezerve strategice, însă aceste măsuri ar putea amortiza șocul, dar nu ar elimina riscul militar, nu ar putea garanta siguranța navelor și nici stabilitatea geopolitică. Capacitatea reală de creștere rapidă a producției este limitată.
„Când petrolul sare pe burse, întrebarea reală este simplă: cât ajunge la pompă și în cât timp? Prețul la pompă urmează cotații internaționale cu un decalaj de câteva zile până la 2-3 săptămâni. Depinde de: stocurile existente în depozite, contractele rafinăriilor, cursul valutar (petrolul e cotat în dolari), politica comercială a marilor rețele. Dacă barilul crește cu 10-20 de dolari, efectul se simte progresiv, nu peste noapte – dar rar rămâne doar pe hârtie,” menționează Chisăliță.
Structura aproximativă a prețului carburanților în România este următoarea: taxă 50-55% (accize + TVA), 30-35% cost produs (țiței + rafinare), iar restul distribuție și marjă. Astfel, o creștere a prețului la petrol cu 10 dolari/baril ar aduce un plus de 70 de bani/litru, o majorare de 20 de dolari/baril ar reprezenta 1 leu/litru, iar +30 dolari/baril ar echivala cu 2,5 lei/litru.
„Dacă țițeiul se stabilizează la 90 – 100 dolari, depășirea pragului de 9 – 10 lei/litru devine realistă. Conflictul într-o regiune strategică energetică înseamnă cost distribuit global: consumatorii plătesc la pompă, companiile plătesc în costuri operaționale, statele plătesc prin presiune pe buget și inflație, băncile centrale plătesc prin amânarea relaxării monetare,” afirmă Chisăliță.
În plus, el menționează că vulnerabilitatea României nu vine doar din importurile de petrol, ci și din integrarea în economia europeană. „Dacă Germania sau Italia încetinesc din cauza energiei scumpe, efectul ajunge rapid și la București. Ce urmează? Totul depinde de durată și amploare. Escaladare moderată: creștere temporară, volatilitate ridicată, apoi stabilizare. Escaladare prelungită: petrol peste 100 dolari, inflație reaccelerată, presiune pe dobânzi. Extindere regională: risc de criză energetică globală,” afirmă expertul.
Chisăliță concluzionează că petrolul va rămâne, în 2026, barometrul stabilității geopolitice, întrucât economia mondială funcționează încă pe combustibili fosili. „Întrebarea nu este doar cât va urca barilul. Întrebarea pragmatică este cât spațiu fiscal, câtă reziliență economică și câtă disciplină bugetară are România pentru a absorbi încă un șoc energetic major? Răspunsul nu se găsește în Golful Persic. Se găsește în politicile interne, în structura economiei și în cât de repede reușim să reducem dependența de volatilitate globală,” adaugă Chisăliță.
Sâmbătă dimineața, Israelul și Statele Unite au lansat atacuri împotriva Iranului, fiind anunțate explozii în Teheran și alte orașe, precum Tabriz (nord-vest) și Isfahan (centru). Iranul a răspuns cu lansarea de rachete și drone împotriva bazelor militare americane din Bahrain, Qatar și Emiratele Arabe Unite,
