Istoria și semnificația mărțișorului
În fiecare an, de 1 martie, românii din întreaga țară oferă și primesc mărțișoare. Dacă în majoritatea regiunilor, doamnele și domnișoarele primesc mărțișoare, în Moldova fetele sunt cele care oferă mărțișoare iubiților, prietenilor și familiei acest simbol al primăverii.
Mărțișorul face parte, astăzi, din patrimoniul UNESCO. La data de 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțişorul)” – dosar multinațional coordonat de România și elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia și Republica Bulgaria.
Obiceiul confecționării și purtării mărțișorului este cunoscut la o mare parte a populațiilor din Răsăritul Europei, la români, aromâni, bulgari, macedoneni, albanezi, greci și găgăuzi. În mijlocul și în a doua jumătate a secolului trecut, obiceiul de a purta mărțișoare s-a răspândit și la alte grupuri etnice, de exemplu la germanii și maghiarii care locuiesc în România sau la ucrainenii și evreii din Republica Moldova. De asemenea, practica purtării mărțișorului se întâlnește și pe teritoriul Ucrainei, la românii din regiunile Cernăuți și Odessa, la bulgarii, găgăuzii și albanezii care locuiesc în regiunile Odessa și Zaporijjea.
Numele mărțișorului este legat de denumirea lunii martie care provine din latinescul Martius. Pentru zonele cu climă temperată și patru anotimpuri, este prima lună de primăvară. În vechiul calendar roman, 1 martie marca Anul Nou. Poziția lunii martie în cadrul primăverii, unul dintre cele patru sezoane caracteristice pentru clima României, ne determină să o asociem cu momentul revigorării vegetalului adormit sau amorțit, al trezirii la viață a plantelor. Luna martie plasată, totdeauna, în timpul Triodului deține un număr impresionant de comemorări și celebrări care o fac să ocupe un loc deosebit în cursul anului calendaristic.
