Brandurile românești, afectate de adaosuri comerciale discriminatorii pe rafturi
Florin Barbu consideră că taxarea, cu cel puțin 25% a mărcilor românești, de către marii retaileri, în favoarea mărcilor proprii, reprezintă concurență neloială.
Ministrul Agriculturii a declarat că cere alinierea adaosului la produsele alimentare comercializate de către magazine.
Războiul dintre micii producători români și giganții retailului internațional capătă o nouă dimensiune oficială. Florin Barbu a lansat un atac direct la adresa practicilor comerciale pe care le consideră „neloiale”, vizând modul în care supermarketurile manipulează prețurile pentru a favoriza propriile produse în detrimentul celor naționale.
Strategia „Adaosului Dublu”: Brandul românesc, pedepsit la raft
Miezul problemei semnalate de oficial la nivel european, prin modificarea Directivei 733, este discrepanța uriașă de preț între produsele de marcă proprie ale magazinelor și brandurile românești, deși ele provin adesea de la același procesator. Ministrul a oferit un exemplu frapant: în timp ce un litru de lapte sub marca proprie a magazinului este vândut cu 4,90 lei, același lapte, sub un brand românesc, ajunge să coste 9 lei.
Această diferență nu vine din costuri de producție, ci dintr-o politică de adaos comercial unitară doar cu numele. Barbu solicită ca adaosul comercial pe aceeași categorie de produs să fie obligatoriu unitar. În prezent, retailerii taxează brandul național mult mai agresiv, transformându-l într-un produs de neatins pentru consumatorul cu buget limitat, forțându-l pe acesta din urmă să aleagă marca magazinului.
Taxa ascunsă de 25%: Capcana refacturării riscurilor
O altă practică „subterană” pe care Ministerul Agriculturii vrea să o interzică este refacturarea remizelor și a riscurilor. În prezent, fermierii și procesatorii români se trezesc că, după livrarea mărfii, magazinele le refacturează până la 25% din valoarea produselor, sub diverse pretexte comerciale.
Această „taxă de raft” mascată erodează complet profitul producătorului local, care rămâne cu riscul și munca, în timp ce retailerul își securizează marja de profit prin mecanisme contractuale abuzive. Interzicerea acestor practici ar însemna, teoretic, un preț corect la poarta fabricii și un preț competitiv la raft.
Războiul orgoliilor politice: Cine a avut ideea primul?
Deși măsura seamănă izbitor cu un proiect depus de opoziție (AUR) în toamna anului 2025, Florin Barbu respinge acuzația de plagiat politic. Acesta susține că a pus pe masa Consiliului de Miniștri „Agri-Fish” o viziune pe care o promovează încă din 2024, aliniindu-se cu omologul său francez în lupta împotriva marilor corporații de retail.
Dacă inițiativa va trece de barierele birocratice de la Bruxelles și București, brandurile românești ar putea, în sfârșit, să lupte „de la egal la egal” cu mărcile private ale supermarketurilor. Miza este simplă: ca laptele românesc să nu mai fie un lux la el acasă doar pentru că retailerul decide să-și umfle buzunarele pe spatele brandului național.
Da, sigur că marele retailer își pune brandurile pe primul loc! 🙄 Iar noi ne luptăm cu ale noastre ca niște eroi neștiuți. Așa e la noi, mereu pe minus.
Nu se schimbă nimic în țara asta! Statul ar trebui să protejeze brandurile românești, dar uite că suntem de râs din cauza unor adaosuri comerciale abuzive. Ce mai așteptăm? 🤷♂️.
Hai că poate iese ceva bun din povestea asta! Eu încă sper ca mărcile românești să câștige teren și să fie apreciate cum merită. Să nu fim atât de negativi! 🌟.