23 februarie 2026: Începutul Postului Sfintelor Paști și sărbătoarea Sfântului Policarp
Pe 23 februarie 2026, începe Postul Sfintelor Paști, iar în Biserica Ortodoxă se sărbătorește Sfântul Policarp.
Sfântul Policarp s-a născut în jurul anului 70, în închisoare, la Efes, deoarece părinții săi fuseseră privați de libertate pentru că nu au renunțat la credința în Hristos. La botez, el a primit numele Pangratie. Conform scrierilor Sfântului Irineu, Policarp a fost ucenic al Apostolului Ioan.
Înainte ca părinții săi să fie martirizați, a fost dat în grija Calistei, o femeie bogată și credincioasă. Se spune că, pentru a nu o deranja pe mama sa adoptivă cu milostenia sa, el a început să se roage lui Dumnezeu, iar hambarele s-au umplut din nou. Datorită acestei minuni, Calista i-a schimbat numele din Pangratie în Policarp, ceea ce înseamnă „cel cu multe roade”.
Policarp a fost hirotonit diacon și preot de Sfântul Vucol. Episcopii care au participat la înmormântarea lui Vucol l-au hirotonit episcop.
Vizita lui Policarp la papa Anicet (154-168)
Înainte de a fi martirizat, Policarp a călătorit la Roma pentru a discuta despre data sărbătoririi Paștelui. În acea perioadă, existau divergențe privind sărbătorirea Învierii Domnului: unii o celebrau pe 14 Nisan, indiferent de ziua săptămânii, în același timp cu Paștele evreiesc, iar alții în prima duminică după 14 Nisan. Deși nu au ajuns la un acord, au rămas uniți.
Vedenia lui Policarp înainte de martiriu
Cu câteva zile înainte de a fi martirizat, Policarp a avut o vedenie în care a văzut perna pe care dormea arsă în foc, înțelegând astfel că va fi aruncat în flăcări.
La insistențele proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp a răspuns: „De 86 de ani îi slujesc și nu mi-a făcut niciun rău; cum pot eu să blestem pe împăratul meu, pe Acela care m-a mântuit?” Refuzând să jertfească zeilor, a fost condamnat să fie ars. Deoarece focul nu se atingea de el, a fost străpuns cu sabia, iar sângele său a stins flăcările. La cererea evreilor, trupul său a fost ars după moarte.
Osemintele lui, considerate „mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul”, au fost luate de creștini. Sfintele moaște ale Sfântului Policarp se află în Franța, fiind aduse de latini în timpul cruciadelor, iar o parte se păstrează la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Sfântul Irineu al Lyonului menționează că Policarp a scris mai multe epistole către Bisericile vecine pentru a le întări și către anumiți frați pentru a-i preveni și a-i îndemna. Dintre acestea, a supraviețuit doar una, Scrisoarea sau Epistola către Filipeni, care s-a păstrat doar într-o traducere latină.
Epistola conține învățături despre întruparea, moartea și învierea Domnului, fiind adresată celor care susțineau că Hristos a avut un trup aparent, precum și filosofilor păgâni. Textul îndeamnă la rugăciune pentru conducătorii statului și oferă sfaturi practice pentru păstrarea credinței în Hristos.
Imbelsugând rodirea Smirnei prin rugul cel mucenicesc, nemistuita mlădiță în vâpaie te-ai arătat. Cortul tău s-a adus jertfă, dospind către Dumnezeu, neamurilor hrana sfințită, Ierarhe Policarp. Slava milostivirii lui Hristos, celei arătate în tine cu lucrarea de mari minuni, careia ne învrednicește a fi părtași prin rugăciunea ta.
Rugăciune către Sfântul Mucenic Policarp
Sfinte, de Dumnezeu fericite, Policarp, în rugăciunile tale cele de-a pururea pomenește-ne ca, revărsându-se milostivirea lui Dumnezeu peste noi, să ne învrednicim, mult roditorule, de cele spre viață ale Duhului roade: în inimă, dragostea: cu ochii privind către Dumnezeu, în cuget bucuria cea duhovnicească; mintea umplând-o cu neîncetata rugăciune, pacea în sufletul nostru; în piept așezând suspinarea pentru păcate, în toate îndelunga răbdare; chipului celui dinlăuntru, bunătatea, în mâini facere de bine; în urechi punând ascultarea Sfintelor Scripturi, iar pe limbă mărturisirea adevărului, neclintiți întru dreapta credință; glasului, blândețea; pantecele pecetluit cu înfrânarea și în tot trupul curăția. Ca să ne învrednicim a fi moștenitori ai bucuriei celei veșnice și părtași ai Împărăției cerurilor. Amin.
