În Germania, fenomenul migrației din sud‑estul Europei continuă să pună presiune pe administrațiile locale, iar un oraș mare din Renania de Nord‑Westfalia a ajuns în centrul unei dezbateri aprinse.
Deși libertatea de circulație în Uniunea Europeană este un drept garantat, autoritățile din Duisburg susțin că un număr tot mai mare de cetățeni români și bulgari nu îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de acest statut. În consecință, municipalitatea a intensificat controalele și a început să aplice măsuri mult mai dure decât în anii anteriori.
Raportările oficiale pentru 2025 arată o creștere spectaculoasă a numărului de decizii prin care se constată pierderea dreptului de ședere. Oficiul pentru Străini din Duisburg a emis 553 de astfel de decizii, cel mai mare număr înregistrat vreodată în oraș. Prin comparație, în 2024 au fost consemnate 166 de cazuri, iar în 2023 doar 96, ceea ce arată o accelerare fără precedent a acestor proceduri.
Primarul Sören Link, reprezentant al SPD, afirmă că o parte semnificativă dintre românii și bulgarii stabiliți în Duisburg nu îndeplinesc criteriile prevăzute de legislația europeană, deoarece nu se pot întreține fără sprijin social. El susține că nivelul redus de educație și calificare îi împiedică pe mulți dintre ei să obțină locuri de muncă stabile.
Deși restrângerea dreptului la liberă circulație poate fi decisă doar la nivel național sau european, primarul a cerut în repetate rânduri înăsprirea legislației. În campania electorală locală din 2025, co‑președinta SPD și ministrul Muncii, Bärbel Bas, a anunțat intenția de a modifica legea, însă aceste schimbări nu au fost încă adoptate.
În prezent, autoritățile locale pot doar să constate individual pierderea dreptului de ședere atunci când condițiile nu mai sunt îndeplinite, cum ar fi situațiile în care persoana nu desfășoară o activitate profesională reală și constantă. Oficiile municipale au o marjă de apreciere în aplicarea prevederilor din Legea privind libera circulație a cetățenilor UE.
Comparativ cu alte orașe mari din land, cifrele sunt foarte diferite. În 2025, Gelsenkirchen a înregistrat 506 decizii, Dortmund 116, iar Hagen doar 3. Autoritățile explică însă că Duisburg găzduiește un număr mult mai mare de persoane dependente de ajutor social, ceea ce ar justifica diferențele.
Primarul Sören Link critică de ani de zile ceea ce el numește abuz al libertății de circulație. Într‑un interviu acordat în 2025, acesta declara: „Nu poate fi ca oamenii să vină în Germania sub pretextul libertății de circulație a lucrătorilor, dar în realitate să nu fie deloc lucrători, ci, dacă este cazul, să fie angajați marginal și să își obțină restul veniturilor din prestații sociale.”
Într‑o declarație pentru Die Welt, el a continuat: „Oamenii lucrează, de exemplu, cinci ore pe lună pentru a ajunge la un venit lunar de 175 de euro. De la acest prag minim de venit au dreptul la prestații sociale suplimentare. Pe acestea le urmăresc. Pentru o familie cu șase membri, suma ajunge rapid la 2.700 de euro pe lună.”
Purtătorul de cuvânt al orașului, Christoph Witte, explică faptul că verificările nu sunt făcute la întâmplare, ci doar în situații justificate. Deciziile din 2025 au rezultat din „verificări individuale declanșate de situații concrete, inclusiv acțiuni speciale ministeriale, controale vamale, arestări, informări din partea instituțiilor care acordă prestații sociale, precum și controale proprii.”
Witte subliniază că nu toate deciziile privind pierderea dreptului de ședere sunt legate de primirea sau abuzul de prestații sociale. Totuși, efectele sunt severe pentru cei vizați.
Fiecare constatare a pierderii dreptului de intrare și ședere este însoțită de o notificare oficială prin care persoana este obligată să părăsească țara, cu avertismentul că în caz de neconformare poate fi dispusă expulzarea. Conform legislației privind libera circulație, persoana trebuie să părăsească Germania în termen de o lună de la comunicarea deciziei. Serviciul municipal verifică prin sondaj dacă obligația a fost respectată. Între 2014 și 2024, orașul a inițiat 96 de proceduri de expulzare.
Un efect major al unei decizii definitive este pierderea dreptului la prestații sociale conform Codului Social german (SGB II). Oficiul pentru Străini informează Jobcenter‑ul, care oprește imediat plata ajutoarelor, inclusiv pentru membrii de familie aflați în întreținere.
La finalul anului 2025, în Duisburg trăiau 7.935 de cetățeni bulgari care primeau ajutoare sociale, dintre care 5.167 erau considerați apți de muncă. Aproximativ jumătate dintre cei aproape 16.000 de bulgari înregistrați în oraș beneficiau de ajutor social.
În rândul celor aproximativ 9.700 de români, situația era diferită: 3.087 primeau Bürgergeld, adică 31,8%, dintre care 1.538 erau apți de muncă.
Prin comparație, dintre cei aproape 11.000 de sirieni înregistrați în oraș, 6.804 (62,5%) beneficiau de ajutor social în iulie 2024.
La nivelul întregii Germanii, cetățenii români și bulgari reprezintă o parte esențială a pieței muncii. Rata lor de ocupare a crescut constant, ajungând în 2021 la 67%, foarte aproape de nivelul populației germane, care era de 69%.
Specialiștii atrag însă atenția că fenomenul migrației sărăciei afectează doar un număr redus de municipalități, în special din Renania de Nord‑Westfalia, unde anumite comunități vulnerabile, în special unele grupuri de romi din România și Bulgaria, se confruntă cu dificultăți majore de integrare.
