China a reușit să testeze primul sistem eolian zburător din lume capabil să atingă puterea de ordinul megawaților, un dispozitiv care funcționează asemenea unui dirijabil uriaș și care generează energie direct din vânturile stabile aflate la altitudini mari. Rezultatul testului: suficientă energie pentru a alimenta o locuință americană timp de aproximativ două săptămâni.
Sistemul, denumit S2000, a fost dezvoltat de compania Beijing Linyi Yunchuan Energy Technology și reprezintă o încercare ambițioasă de a exploata resursele eoliene de la altitudine mare.
Dispozitivul este construit sub forma unui dirijabil umplut cu heliu, în interiorul căruia sunt montate 12 turbine eoliene. Aparatul se ridică la aproximativ 2.000 de metri altitudine, unde vânturile sunt mult mai constante decât la sol. Energia produsă este transmisă prin cablul de ancorare direct către sol, de unde poate fi introdusă în rețea.
În timpul testului efectuat deasupra provinciei Sichuan, S2000 a generat 385 kilowatt-oră de energie, cantitate care, conform datelor furnizate de U.S. Energy Information Administration, ar alimenta o gospodărie americană timp de aproximativ 13,3 zile.
Dimensiunile dispozitivului sunt impresionante: are 60 de metri lungime, 40 de metri înălțime și 40 de metri lățime, iar capacitatea totală a sistemului este estimată la 3 megawați, potrivit Live Science.
Ce aplicații ar putea avea această tehnologie
Reprezentanții companiei au explicat că sistemul poate fi folosit în două moduri distincte. Weng Hanke, directorul tehnic al Linyi Yunchuan Energy Technology, a declarat pentru Tide News:
„Una dintre utilizări este pentru zone izolate, precum avanposturile de frontieră, unde poate funcționa ca o sursă convențională de energie relativ stabilă. Cealaltă utilizare este completarea sistemelor eoliene tradiționale de la sol, creând o abordare tridimensională a furnizării de energie. Acest tip de tehnologie ar putea fi extrem de util în țările care nu dispun de spațiu suficient pentru turbine terestre sau care nu au platforme maritime potrivite pentru eoliene offshore, cum este cazul Japoniei.”
Provocări tehnice și probleme de siguranță
Deși promițător, sistemul vine cu o serie de provocări importante. Cablul de ancorare, care are o lungime de aproximativ 2.000 de metri, poate reprezenta un risc major pentru aeronave, în special în zonele populate. În Marea Britanie, de exemplu, orice balon ancorat la o înălțime mai mare de 60 de metri necesită permisiune specială din partea Civil Aviation Authority.
Pe lângă riscurile aeriene, stabilitatea transmiterii energiei prin cablu trebuie testată suplimentar, iar întreținerea dispozitivului ar putea fi dificilă și costisitoare, deoarece orice reparație necesită coborârea întregului dirijabil.
De ce sunt atât de eficiente turbinele la altitudini mari
Vânturile devin mai puternice și mai constante pe măsură ce urci în atmosferă, motiv pentru care turbinele offshore sunt mai productive decât cele terestre. În prezent, turbinele montate pe platforme plutitoare sau pe structuri maritime ating înălțimi impresionante, unele depășind 180 de metri doar în zona hubului.
La o altitudine de aproximativ 90 de metri, viteza medie a vântului în apele SUA este de circa 7 metri pe secundă, conform Marine Cadastre National Viewer. Grupul aerospațial Omnidea estimează că între 100 și 2.500 de metri altitudine, densitatea energiei vântului crește de aproximativ șase ori, iar viteza medie a vântului poate ajunge la 15 metri pe secundă la 8.200 de picioare.
Aceste date arată clar potențialul enorm al exploatării vânturilor de altitudine prin sisteme zburătoare precum S2000.
Un test care ar putea deschide o nouă etapă în energia eoliană
Testul reușit al turbinei zburătoare S2000 marchează un moment important pentru tehnologiile emergente din domeniul energiei regenerabile. Deși mai sunt multe obstacole de depășit, ideea de a exploata vânturile stabile de la altitudini mari ar putea transforma modul în care țările produc energie, în special acolo unde soluțiile tradiționale sunt limitate.
