Economia Rusiei se află într-o situație critică, iar Putin se teme de demobilizare
Economia Rusiei se confruntă cu o situație critică, pe fondul războiului din Ucraina, care se apropie de patru ani, iar transformarea economică necesară susținerii eforturilor militare a devenit aproape ireversibilă.
Chiar dacă nu se va prăbuși complet, economia nu va mai putea să se recupereze. A intrat într-o stare pe care alpiniștii o denumesc „zona morții”, unde deteriorarea este mai rapidă decât capacitatea de regenerare, conform unei analize realizate de The Economist.
Acum, economia Rusiei este prinsă într-un „echilibru negativ”: reușește să rămână pe linia de plutire, dar își distruge treptat capacitatea de recuperare. Veniturile din export sunt în scădere, iar slăbirea economică a dus la imposibilitatea acoperirii deficitului bugetar prin venituri fiscale suplimentare.
În 2025, economia Rusiei a crescut cu doar 1%, iar prognozele pentru anul curent sunt chiar mai sumbre. În ultimii patru ani, economia s-a bifurcat în două sectoare distincte. Primul sector, dedicat industriei militare și industriilor adiacente, beneficiază de cele mai mari resurse. Aceste sectoare cresc, angajează și investesc, având acces prioritar la forța de muncă, importuri și capital.
Cel de-al doilea sector cuprinde restul economiei: întreprinderile private, micile afaceri și industriile de consum, care sunt lăsate să se confrunte cu dificultăți severe. Sectorul de producție a crescut cu 18,3% în ultimii trei ani, însă întreaga expansiune provine din sectorul militar, în timp ce industria civilă se restrânge.
Rusia a ales să continue războiul din Ucraina, sperând în schimbări în tabăra inamică: disoluția coaliției occidentale, capitularea unei Ucraine tot mai extenuate sau modificarea priorităților lui Donald Trump.
Economia Rusiei funcționează acum pe baza „rentei militare”, care implică transferuri bugetare către întreprinderile de apărare ce generează salarii și activitate economică. Spre deosebire de veniturile din petrol din anii 2000, care proveneau din afara sistemului, renta militară este o redistribuire internă, alimentând structuri destinate distrugerii.
O recesiune ar putea fi comparată cu o oboseală: organismul se odihnește și se recuperează. În schimb, starea actuală a Rusiei este precum răul de munte: stagnarea prelungită agravează situația, indiferent de cât de mult timp se odihnește economia.
Sectorul de apărare reprezintă acum 8% din PIB. Demobilizarea fără a provoca o criză economică ar necesita îndeplinirea simultană a cinci condiții: garanții de securitate credibile care să satisfacă percepția Kremlinului asupra amenințărilor; demobilizare în masă cu programe eficiente de reinstruire; ridicarea parțială a sancțiunilor pentru accesul la tehnologii importate; o revoluție în achizițiile publice din domeniul apărării, prioritizând eficiența; un ecosistem solid cu firme mici și mijlocii capabile să absoarbă resursele redistribuite.
Probabilitatea ca toate aceste condiții să fie îndeplinite simultan este aproape de 0%. Între timp, oxigenul fiscal se rarefiază, deficitul bugetar crescând rapid la 5,6 trilioane de ruble (73 de miliarde de dolari) în 2025, ceea ce reprezintă cel mai mare nivel de la pandemie și până în prezent.
Veniturile din exportul de petrol se îndreaptă spre cel mai scăzut nivel din ultimii șase ani. Prețul petrolului exercită o presiune suplimentară asupra economiei ruse. Țițeiul Ural se vinde acum cu 25-30% mai puțin decât țițeiul de referință Brent.
În aceste condiții, s-ar aștepta ca Moscova să fie motivată să negocieze încheierea războiului, dat fiind că un actor rațional, confruntat cu costuri crescânde, ar căuta o soluție rapidă. Totuși, Putin nu se concentrează doar pe situația internă, ci și pe contextul internațional.
Putin observă că Europa se află într-o criză structurală, fragmentată din punct de vedere politic, incapabilă să ajungă la un consens asupra problemelor strategice, inclusiv în privința Rusiei. Ucraina, la rândul său, este epuizată și depinde de sprijinul Occidentului, care variază de la un ciclu electoral la altul.
Presiunea economică care ar trebui să determine acceptarea compromisurilor nu face decât să sprijine logica de persistență. O recesiune este ca o oboseală, dar situația actuală este asemănătoare răului de munte: stagnarea agravează starea, indiferent de cât timp se petrece în această situație.
În viziunea elitei ruse, nu doar a celor din Kremlin, există o convingere aproape unanimă că, indiferent de finalul războiului din Ucraina, scopul principal al Occidentului este constrângerea strategică a Rusiei, nu doar ca sancțiune pentru declanșarea conflictului, ci și pentru blocarea potențialului de dezvoltare al acesteia pe termen lung.
Dacă ambele părți se așteaptă la o confruntare permanentă, acestea vor acționa în consecință, transformând confruntarea în singurul rezultat stabil. În aceste condiții, continuarea războiului, în ciuda costurilor ridicate, pare să fie alegerea rațională.
Rusia ar putea continua războiul chiar și în actualele circumstanțe, dar nimeni nu poate supraviețui indefinit în zona morții. Pentru Kremlin, evitarea degradării economice necesită încheierea războiului. Deși acest lucru nu garantează o recuperare economică, fiecare an suplimentar în această situație crește riscurile sistemice ce pot conduce la o criză fiscală, un colaps instituțional sau pagube atât de severe încât nicio politică postbelică nu le va putea remedia.
Strategii politici din Occident ar trebui să se întrebe ce fel de Rusie va apărea după ce va începe coborârea de pe munte și dacă există un plan pentru ce va urma.
Băi, chiar nu știu ce să zic… 🙄 Iar se întâmplă ceva dubios pe acolo și noi ne facem griji pentru rămășițele economiei noastre. Sincer, parcă suntem într-un film prost!
Hai că poate iese ceva bun din toată situația asta. 🤞 Nu putem decât să sperăm că lucrurile se vor schimba în bine pentru ei și, cine știe, poate vom avea și noi de câștigat în vreun fel!