Sărbătoarea din 10 februarie dedicată Sfântului Haralambie
Pe 10 februarie, este marcată pomenirea Sfântului Haralambie, un mare sfânt al creștinătății, semnalată prin crucea neagră din calendar.
Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, situată în Asia Mică, pe teritoriul actual al Turciei, în timpul domniei împăratului Septimiu Sever (193-211). La vârsta de 113 ani, a fost supus la chinuri severe pentru că nu a renunțat la credința în Hristos. Conform tradiției, în timpul torturii, mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului și au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. Această minune a dus la convertirea celor care îl torturau la creștinism.
Ulterior, împăratul a aflat despre cele întâmplate cu Sfântul Haralambie și a ordonat să fie adus în Antiohia, unde a fost supus la noi torturi: soldații i-au legat barba de gât și l-au tras pe drum, i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea. Totuși, Sfântul Haralambie s-a vindecat miraculos, prin harul lui Dumnezeu.
La cererea împăratului Sever, Sfântul Haralambie a realizat numeroase minuni datorită darului divin. De exemplu, a vindecat un om posedat de un duh rău timp de 35 de ani și a înviat un tânăr, ceea ce a dus la convertirea Galinei, fiica împăratului, la creștinism.
În cele din urmă, Sfântul Haralambie a fost condamnat la decapitare. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis, iar sfântul l-a văzut pe Hristos și pe îngerii Săi. El i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, astfel încât acel loc să nu sufere niciodată de foame sau de boli. Domnul i-a promis că îi va împlini dorințele, iar sufletul martirului Haralambie s-a ridicat la cer înainte de execuție.
Fragmente din moaștele Sfântului Haralambie
Capul Sfântului Haralambie este păstrat la Mănăstirea „Sfântul Ștefan” din Meteora. La biserica Mănăstirii Miclăușeni din Iași se află moaștele a treizeci de sfinți, inclusiv ale Sfântului Haralambie. Părți din moaștele sale se găsesc la Mănăstirea Rășca, la Catedrala episcopală din Galați și la bisericile „Sfântul Dumitru” (Poșta), „Sfinții Arhangheli” (Otelari), „Sfântul Stelian” (Lucaci) din București.
Sfântul Haralambie este recunoscut ca apărător împotriva ciumei și foametei, acest lucru fiind confirmat în Acatistul dedicat lui: „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!”. Istoria arată că oamenii au solicitat ajutorul său în diverse situații dificile, cum ar fi „ciuma lui Caragea” din 1813, dar și foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.
În iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat ca preot, iar în cea rusă ca ierarh.
Azi, se face pomenirea și a altor sfinți: Sfintelor Mucenite Enata și Valentina, mucenicul Pavel, Părintelui Anastasie, arhiepiscopul Constantinopolului, Părintelui Zenon, precum și pomenirea icoanei Preasfintei de Dumnezeu Născătoare din Areovind.
