Societatea de Transport București (STB) pare să fi devenit noua obsesie a primarului Ciprian Ciucu și un fel de stindard în lupta „liberală” cu găurile negre din economie.
Primarul General, Ciprian Ciucu, pare să fi descoperit peste noapte „cutia neagră” a transportului bucureștean, după ani în care a făcut parte din aceeași administrație care a gestionat acest colos. Cu o retorică ce amintește mai degrabă de un administrator de scară de bloc decât de un edil al unei metropole europene, Ciucu lansează o ofensivă a „eficienței” care miroase de la o poștă a tăieri de bugete și restrângeri de servicii.
Sub paravanul unui audit picat în Consiliul General, primarul își anunță intenția de a conduce personal „reforma”, o mișcare care pare mai mult o încercare de a pune presiune pe angajați și pe sindicate, în numele unei salvări de la insolvență care sună a amenințare.
Comparația populistă: Brașovul versus metropola București
Într-un exercițiu de populism ieftin, primarul compară subvenția pentru transportul public din București (1,8 miliarde de lei) cu bugetul anual al Brașovului. Ceea ce uită să menționeze domnul Ciucu este diferența uriașă de scară, complexitatea rețelei și rolul social vital pe care transportul public îl joacă într-o capitală sufocată de trafic. A prezenta costurile ca pe o gaură neagră, fără a pune în balanță beneficiile mobilității urbane, este primul pas spre justificarea unor măsuri de austeritate care vor lovi, în final, tot în călătorul de rând.
Planul de luni: Reformă sub presiunea timpului
Cererea imperativă ca STB și ADI TPBI să prezinte un plan de reducere a cheltuielilor până lunea viitoare trădează o abordare superficială a managementului public. O companie de dimensiunile STB nu poate fi reformată viabil printr-un plan scris pe genunchi într-o săptămână. Această grabă sugerează că „soluțiile” sunt deja pregătite în laboratoarele politice: tăieri de personal, eliminarea unor gratuități (chiar dacă acum sunt negate strategic) și, probabil, reducerea frecvenței unor linii.
Mai mult, referirea la „eliminarea unor gratuități generatoare de costuri” ca fiind un subiect care „nu își are rostul în acest moment” este doar o amânare tactică. Introducerea acestei idei în discursul public pregătește terenul pentru momentul în care primarul va spune: „Am încercat totul, dar nu avem de ales”.
„Eficientizare” – timpi de așteptare mai mari în stații și vehicule mai puține pe traseu?
Ciprian Ciucu susține că a venit să facă reforme „transparent și argumentat”, dar acțiunile sale indică un stil de conducere bazat pe confruntare. Aruncând vina pe restul Consiliului General pentru eșecul votului pe audit, primarul se spală pe mâini de responsabilitatea politică a negocierii. În loc de dialog real cu partenerii sociali, avem promisiuni de „transparentizare” care, în limbaj administrativ actual, înseamnă de cele mai multe ori publicarea unor tabele Excel care să justifice concedieri.
Întrebarea rămâne: dacă planul său de „eficientizare” va însemna timpi de așteptare mai mari în stații și vehicule mai puține pe traseu, cine va plăti de fapt prețul acestei „reforme”? Probabil bucureșteanul care, după ce va plăti impozite de Capitală, va primi servicii de transport de provincie, sub atenta supraveghere a unui primar care își suflecă mânecile doar pentru a tăia.
