Ramona Bruynseels: „Abrogarea articolului 25¹ din Codul fiscal va facilita externalizarea profiturilor”
Ramona Bruynseels a declarat, marți, că abrogarea articolului 25¹ din Codul fiscal va deschide poarta pentru externalizarea profiturilor, sub umbrela unor servicii „intangibile” greu de verificat.
Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 6/2026 pe 30 ianuarie, publicată în Monitorul Oficial, care abrogă articolul 25¹ din Codul fiscal. Acest articol impunea un plafon de 1% pentru deductibilitatea anumitor cheltuieli intragrup, cum ar fi serviciile de management, consultanță sau drepturile de proprietate intelectuală facturate de firmele-mamă către subsidiarele din România.
Este important să spunem lucrurilor pe nume: acel plafon de 1% nu era un cadou pentru companii, ci o limitare. Abrogarea lui readuce aceste cheltuieli în regimul general de deductibilitate, ceea ce înseamnă, în practică, deschiderea largă a porții pentru externalizarea profiturilor, sub umbrela unor servicii „intangibile” greu de verificat.
Guvernul vorbește despre controale pe prețuri de transfer. Realitatea este că acest mecanism există de ani de zile, dar impactul lui este aproape nul. Departamentele sunt subdimensionate, procedurile lente, iar marile structuri multinaționale știu foarte bine cum să se miște în aceste zone gri. Povestea „controlului eficient” este, din păcate, doar o poveste.
Soluția reală nu a fost niciodată pedepsirea întregii industrii și a întregului sistem corporatist pentru practicile unor companii. Soluția corectă ar fi fost construirea unor echipe de control puternice, bine pregătite profesional, capabile să identifice punctual și documentat cazurile de externalizare artificială a profiturilor. Am sperat că statul român va investi în această capacitate instituțională, în profesionalizarea ANAF și în controale inteligente, țintite, nu în măsuri brute.
Combaterea abuzurilor trebuie să fie țintită și eficientă. Dacă există optimizare agresivă și export de profit prin facturări intragrup supraevaluate, soluția nu este un plafon arbitrar, ci: controale solide pe prețuri de transfer, verificarea substanței economice și a beneficiului real al serviciilor, precum și sancțiuni clare pentru documentație fictivă sau livrabile inexistente.
Apărarea interesului național nu se face prin măsuri discriminatorii sau improvizate, ci prin reguli compatibile cu standardele internaționale și cu convențiile fiscale, astfel încât România să nu ajungă expusă la dublă impunere sau la litigii costisitoare pierdute în fața marilor grupuri.
În acest context, Guvernul are obligația să comunice transparent și complet: rațiunea exactă a abrogării, impactul bugetar real al măsurii și un plan operațional concret pentru întărirea ANAF în zona tranzacțiilor intragrup – controale, proceduri, termene și responsabilități clare.
Ce face concret această ordonanță? Revine la modelul anilor 2000–2004, perioada evaziunii fiscale „legale”, când profiturile erau scoase din țară prin facturi de management și consultanță, iar România rămânea cu salariile mici și cu nota de plată.
În același timp, populația este sufocată: taxe mai mari, impozite crescute, biruri noi – de la taxa pe colet până la impozite locale mărite. Guvernul ia de la cetățeni și face concesii marilor corporații. Este, din nou, un glonț tras în propriul picior, după o lungă serie de decizii economice iresponsabile.
România are nevoie de reguli fiscale stabile, ferme și aplicate egal, nu de măsuri conjuncturale care lovesc în contribuabilul corect și favorizează optimizarea agresivă a profiturilor. Interesul național nu se apără prin slăbirea bazei de impozitare, ci prin instituții capabile să sancționeze abuzul real.
Cei care mai au dubii ar trebui să privească realitatea în față: România a ajuns, din nou, la mâna multinaționalelor. Iar dacă acestea decid să „stingă lumina”, statul român, în forma actuală, nu are nici pârghiile, nici curajul să le oprească.
AUR va continua să se opună acestor politici fiscale care pun povara pe umerii românilor și tratează capitalul mare cu mănuși. România are nevoie de o politică fiscală serioasă, predictibilă și cu adevărat suverană.
