Regizorul filmului „The Arab” discută despre tranziția de la documentar la ficțiune
Romanul lui Albert Camus, „Străinul” (L’étranger), a fost recent adaptat pentru cinema, având același titlu, de regizorul francez François Ozon, parte din lineup-ul celei de-a 55-a ediții a Festivalului Internațional de Film Rotterdam (IFFR). Un alt film legat de clasicul lui Camus a avut premiera mondială în competiția Big Screen a festivalului sâmbătă seara: „The Arab”, debutul în ficțiune al cineastului de documentar Malek Bensmaïl.
Filmulețul, regizat de Bensmaïl și scris împreună cu Jacques Fieschi, reinterpretează o figură fără nume din carte, un bărbat ucis, care este pur și simplu numit „Arabul” pe parcursul romanului. În film, numele său este Moussa, iar povestea sa este relatată prin mărturia fratelui său îmbătrânit, Haroun, unui jurnalist, transformând filmul într-o explorare a memoriei, identității și colonialismului, având în vedere că Algeria a fost o colonie franceză timp de 132 de ani, până în 1962.
„The Arab” face referire și la Războiul Civil Algerian, cunoscut în țară sub numele de Decada Neagră sau Războiul Murdar, care s-a desfășurat între guvernul algerian și grupuri de rebeli islamisti din 1992 până în 2002.
Filmul se bazează liber pe romanul din 2013 „The Meursault Investigation” al scriitorului algerian Kamel Daoud. Acesta îl are ca narator pe Meursault din „Străinul” lui Camus. Filmul o arată pe Haroun povestind versiunea sa despre ceea ce s-a întâmplat și cum a influențat viața sa și a mamei celor doi frați. Este un mister de omor fără răspunsuri clare sau simple.
Actrița palestiniană Hiam Abbass, cunoscută pentru rolul Marcia Roy în serialul HBO „Succession”, o interpretează pe mamă în „The Arab”, filmul avându-i și în distribuție pe Nabil Asli, Ahmed Benaissa, Dali Benssalah, Thierry Raphaël, Brahim Derris și Amina Ben Ismail. Compania de producție Hikayet Films se ocupă de vânzări.
În timpul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri după premiera mondială a filmului „The Arab”, Bensmaïl a fost întrebat despre trecerea de la documentar la film de ficțiune. „Nu fac nicio diferență între documentare și ficțiune”, a declarat el printr-un interpret. „Dar ceea ce a fost deosebit de interesant în acest caz a fost să scot în evidență trăsăturile pe care actorii le aveau deja și să le arăt caracteristicile lor politice și poate chiar psihologice. Am făcut asta în ficțiune la fel cum aș fi făcut-o și cu un documentar.”
Regizorul a mai explicat că a pus un accent mai mare pe relația dintre mamă și fiu, având o calitate oedipiană. „Mama devine de fapt fascinată de această nebunie a răzbunării”, a spus Bensmaïl. „Și ceea ce este foarte interesant este că există o paralelă cu istoria Algeriei.”
Da, sigur că regizorul ne povestește cum e să treci de la documentar la ficțiune. Iar noi ne uităm cu gura căscată, ca și când ar fi vreo minune! 🙄 Hai să vedem ce țeapă ne ia din nou cinematografia asta!
Sincer acum, nu înțeleg de ce trebuie să adaptăm totul din literatură. Asta e România, unde toți promite ceva și nimeni nu face nimic! 😤 Sper să nu ajungem la o altă dezamăgire pe marele ecran.
Uite că poate iese ceva interesant din combinația asta! Eu încă sper că filmele noastre pot aduce o schimbare pozitivă în mentalitatea oamenilor. Hai să dăm o șansă artelor! 🎬✨.