Îngrijorările mele ca părinte din generația X în creșterea băieților de astăzi
Fiind părinte din generația X al unor băieți, privesc știrile și lumea din jurul meu și mă simt îngrijorat. Vreau să fiu tot ce pot fi pentru copiii mei. Îmi doresc să-i protejez de durerea, frica și tristețea care îi așteaptă, dar știu că există limite în ceea ce pot face. Am câteva experiențe relevante în ceea ce înseamnă să fii băiat și bărbat. Chiar dacă cred că sunt un exemplu bun de bărbat, mă uit cu atenție la cine vreau să cresc în cazul acestor doi băieți.
Nu putem prezice viitorul. Cred că personalitatea unui copil este dezvoltată în proporție de aproximativ 75% înainte ca acesta să vină pe lume. Totuși, un tată poate face o diferență semnificativă, lucru pe care îl știu bine, având în vedere că nu am avut un tată adevărat. Tatăl meu a lipsit din viața mea din momentul în care aveam opt ani până când am ajuns în jurul vârstei de 30 de ani. Între timp, am avut un tată vitreg care m-a influențat profund și m-a învățat ce înseamnă să fii bărbat, demonstrându-mi că un tată, chiar dacă nu este biologic, poate fi totuși un tată adevărat.
Având aceste lucruri în minte, vreau să împărtășesc câteva dintre îngrijorările mele legate de creșterea băieților. Acestea nu sunt probleme pe care nu le pot gestiona, ci realități imense la care intenționez să mă concentrez în următorii 20 de ani pe măsură ce ajut acești doi tineri să își formeze identitatea într-o lume complexă și frumoasă.
Ca părinte din generația X, am trei îngrijorări tăcute în legătură cu creșterea băieților astăzi:
1. Îngrijorarea legată de câți oameni nepoliticoși vor trebui să întâlnească.
Este un adevăr pe care nu-l putem ignora: mulți oameni sunt nepoliticoși. Când spun asta, nu mă refer doar la superficialități, ci la comportamentele rude, egoiste și lipsă de respect care afectează lumea. Îmi doresc ca băieții mei să nu devină asemenea lor, chiar dacă acest lucru va fi o provocare. Dragostea, în mod natural, reprezintă o barieră împotriva acestui comportament, astfel că, prin oferirea dragostei necondiționate, chiar și când mă vor provoca, voi avea o influență pozitivă asupra lor. Prin ascultarea lor și respectul reciproc, sper ca ei să înțeleagă că respectul față de ceilalți este esențial pentru o viață bine trăită.
Un studiu a arătat că băieții care sunt hărțuiți se confruntă cu mult mai multe dificultăți decât fetele, manifestând un comportament mai retras, probleme sociale și agresivitate, ceea ce sugerează că băieții pot suferi mai mult din cauza cruzimii colegilor decât ne imaginăm.
2. Îngrijorarea că vor crede că violența rezolvă problemele.
Băieții au o tendință înnăscută de a simți amenințare și provocare, iar acest comportament este influențat de testosteron și instincte de supraviețuire. Ca bărbat, am observat cât de mulți băieți și bărbați aleg violența ca soluție. Nu știu cum să le explic băieților mei că violența nu este niciodată o opțiune. Am experimentat violența și știu cât de mult poate schimba perspectiva cuiva. Voi discuta cu ei despre cum să se protejeze, dar, în același timp, îi voi învăța că mintea lor este arma de care au nevoie pentru a trăi.
3. Îngrijorarea că cineva le va frânge inima.
Dragostea este un sentiment complex. Suntem învățați că femeile simt mai intens emoțiile, dar acest lucru este fals. Bărbații suferă la fel de mult din cauza pierderii dragostei. Vreau ca băieții mei să înțeleagă că este normal să simtă toate emoțiile pe care dragostea le aduce. Nu trebuie să treacă prin aceste experiențe singuri, iar eu sunt aici să îi ascult, indiferent de confuzie sau entuziasm. Dragostea nu este ceva ce trebuie să descopere singuri, iar cine a promovat această idee este cu adevărat egoist.
