Recenzie a filmului despre povestea lui Brittney Griner: O privire captivantă, dar limitată asupra încercărilor sale în Rusia
Povestea lui Brittney Griner, jucătoare de baschet și fostă prizonieră a statului rus, a devenit subiectul unui film din seria documentară ESPN 30 for 30.
Griner se afla în vârful carierei sale de baschet, atât în SUA, cât și în străinătate, când a fost arestată la aeroportul din Moscova, după ce agenții vamali au descoperit în bagajele sale cartușe de vaporizator THC aproape goale. A fost acuzată de o infracțiune gravă și a fost condamnată la nouă ani într-o închisoare de tip gulag. După arestare, Griner a devenit rapid o marionetă politică utilizată de regimul lui Putin, în timp ce familia sa se străduia să obțină eliberarea ei.
Povestea înfricoșătoare a lui Griner este detaliată în documentarul „The Brittney Griner Story”, regizat de Alexandria Stapleton, un film informativ și direct care se concentrează pe Griner și soția sa, Cherelle, în timpul lunilor dificile de detenție. Deși filmul oferă un recital solid de fapte, se simte nevoia unei abordări mai stilizate și poate mai ample.
Cel mai valoros aspect al filmului este, fără îndoială, Griner însăși. Stapleton îi oferă suficient timp pentru a-și dezvălui farmecul și umorul, precum și inteligența sa modestă și vorbăreață. Griner este un narator plăcut, care reflectează asupra experienței sale cu o nonșalanță care nu pare să ascundă nimic întunecat. Emoțiile sunt prezente, iar Griner pare la fel de confortabil să își exprime sentimentele, cât și să discute pragmatic despre cum i-a fost viața răsturnată atât de brusc și teribil.
Stapleton alternează între cronologia problemelor legale ale lui Griner și prezentarea informațiilor biografice de bază despre viața sa: cum a ajuns la baschet, cum și-a construit cariera, călătoria sa de asumare a identității și relația cu tatăl său drag. Deși istoria personală a lui Griner este interesantă, devine evident că așteptăm cu nerăbdare să revenim la evenimentele dramatice din 2022. Filmul este atât de tradițional, atât de înrădăcinat în forma biografică standard, încât se simte nevoia unei dinamici mai mari, mai ales în contextul unui festival ca Sundance.
Există, fără îndoială, un film mai amplu care ar putea fi realizat despre Griner și circumstanțele globale din jurul detenției sale. Poate un film care urmărește parcursul lui Griner și al altui deținut american, Paul Whelan, care a fost eliberat în 2024 și a fost un nume frecvent evocat alături de Griner în știrile de atunci. Sau un film care să vorbească mai larg despre mecanismele schimburilor de prizonieri sau despre climatul politic american din ultimii ani, care a transformat-o pe Griner într-o eroină și, într-un mod oribil, într-un simbol al obsesiei dreptei cu wokismul și favoritismul minorităților.
Această ultimă temă este abordată în „The Brittney Griner Story”, dar doar pe scurt, menționată ca un alt exemplu al dificultăților pe care Griner a trebuit să le depășească. Totuși, există mai multe de spus despre acest subiect, despre ce se întâmplă când cineva ca Griner — o femeie de culoare queer, politic activă — devine un simbol și o cauză națională. (Unii oameni chiar nu apreciază acest lucru.) Această investigație mai amplă va trebui să aștepte.
Filmul realizat de Stapleton este totuși captivant, oferind ocazia de a petrece timp în compania plăcută a lui Griner și de a obține o privire fascinantă (deși superficială) asupra unei colonii penale rusești. Filmul o lasă pe Griner sperând pentru viitor și recunoscătoare pentru toate conforturile și oportunitățile vieții sale din Statele Unite.
Însă Stapleton este atentă să arate că există încă răni deschise care necesită îngrijire, o traumă care ar putea persista mult timp. Filmul ne-a permis să o cunoaștem suficient pe Griner și să fim asigurați că nu va fi singură în această luptă.
