Recenzia filmului „Chasing Summer”: o comedie ciudată despre întoarcerea acasă
Festivalul Sundance este cunoscut pentru că promovează noutatea și inovația în cinematografie, iar filmul „Chasing Summer” al lui Josephine Decker îndeplinește această misiune, dar într-un mod atât de ciudat încât devine confuz.
Josephine Decker, regizoarea cunoscută pentru filmele „Madeline’s Madeline” și „Shirley”, care au provocat prin subversia gramaticii cinematografice, a încercat să aducă același stil în „Chasing Summer”, un scenariu scris de Iliza Shlesinger. Aceasta din urmă, o comediană populară, are un stil mai mainstream, iar povestea ei despre o femeie părăsită care se întoarce în orașul natal este una clasică.
În film, Shlesinger o interpretează pe Jamie, o lucrătoare umanitară care, după o despărțire dureroasă, revine în Texas pentru a-și reevalua viața. Aici, întâlnește diverse personaje familiare, inclusiv o mamă excentrică, prietene din liceu și un fost iubit atractiv.
Pe parcursul filmului, standardele narativului sunt respectate, dar Decker transformă aceste tropi obișnuiți într-o experiență artistică dezorganizată, care nu reușește să îmbunătățească povestea. Stilul ei experimental, cu o cameră care se mișcă haotic și o editare frenetică, nu se potrivește cu umorul lui Shlesinger, creând o tensiune între cele două viziuni artistice.
Deși unele momente din film au reușit să capteze atenția publicului, cu chimie între Shlesinger și Garrett Wareing, sentimentul general este că ambițiile contradictorii ale filmului fac vizionarea mai puțin plăcută. Decker pare să fi creat un film care nu rezonează cu toată lumea, iar reacțiile la premiere sugerează că experimentul a funcționat pentru unii, dar nu pentru toți.
