Rechinul boreal: un pește orb din Groenlanda cu o viață de 500 de ani
Rechinul boreal, cunoscut și sub numele de rechin de Groenlanda, are un aspect mai apropiat de o șosetă purtată decât de un prădător temut.
Se deplasează cu o viteză mai mică decât cea a unei scări rulante și pare să fie orb sau aproape „mort”, conform descrierilor cercetătorilor care au studiat această specie enigmatică. Dar ce informații există cu adevărat despre cea mai longevivă vertebrată de pe planetă?
Cercetătorii au realizat recent o descoperire semnificativă: rechinii de Groenlanda nu au o vedere atât de slabă precum se credea inițial. „Rechinii de Groenlanda reprezintă un mister absolut”, a declarat Jena Edwards pentru The Guardian. „Chiar și în privința lucrurilor pe care le cunoaștem, suntem încă destul de nesiguri. Totul despre ei este un semn de întrebare.”
În ciuda studiilor desfășurate de zeci de ani, puține informații sunt disponibile despre această specie cu formă de baghetă, cu pielea pătată, care poate ajunge la 6 metri lungime. Deși se mișcă lent, cercetătorii au găsit rămășițe de ren, urs polar, elan, narval și belugă în stomacul lor.
Multe dintre concluziile cercetătorilor sunt doar ipoteze. „Avem așa de puține informații încât venim cu ipoteze bazate pe ceea ce cunoaștem, dar avem nevoie de mult mai multe studii pentru a înțelege complet ce se întâmplă cu acești rechini”, a adăugat Edwards.
Se știe că rechinii de Groenlanda sunt vertebratele cu cea mai lungă durată de viață, estimată între 250 și 500 de ani, și că sunt considerați, în mare parte, orbi. Aceasta este o concluzie logică având în vedere că ei trăiesc în ape reci din zona arctică, unde pătrunde foarte puțină lumină, iar mișcarea lor lentă este adesea asociată cu un metabolism redus.
Unii rechini de Groenlanda care sunt încă în viață ar putea să fi trăit în perioada lui William Shakespeare și Galileo Galilei, născuți în secolul al XVI-lea. Recent, cercetători de la cinci universități din întreaga lume au descoperit că retina ochiului rechinului boreal nu este afectată, în ciuda aspectului încețoșat și a paraziților care se agață de cornee. Acești rechini pot detecta lumina și contrastul.
„Studierea rechinilor de Groenlanda este ca și când găsești câteva piese de puzzle și apoi realizezi că este un puzzle cu o mie de piese”, a spus Eric Ste Marie, un cercetător care a studiat acești rechini în jurul arhipelagului Svalbard din Oceanul Arctic. „Încercăm să obținem o imagine completă a acestui animal cunoscând doar o secvență mică din viața lor.”
Se estimează că unele dintre aceste specimene încă vii ar putea să fi trăit în vremurile lui Shakespeare și Galileo. Cu toate acestea, Nigel Hussey, un expert în rechinii de Groenlanda, subliniază că metoda datării cu radiocarbon folosită pentru a estima durata de viață a acestor rechini nu este foarte precisă.
Chiar și denumirea de „rechin de Groenlanda” este improprie. Există cazuri în care rechinul a fost observat în Marea Caraibelor, ceea ce sugerează că arealul speciei este mult mai extins decât se credea anterior. Această specie trăiește, adesea, la adâncimi care depășesc zonele de pescuit.
„Chiar și dacă trăiește doar 100 de ani, cât de departe pot călători în acel timp?” s-a întrebat Edwards. „Ar trebui să considerăm că un animal se deplasează probabil dintr-o parte în alta a Oceanului Atlantic de-a lungul vieții sale?”
Regiunea arctică a devenit un punct de interes pentru superputeri, având în vedere bogăția resurselor sale, și se încălzește mai rapid decât orice alt loc de pe Pământ. „Este o specie generalistă care poate mânca orice”, a explicat Hussey. Rechinii boreali „supraviețuiesc chiar și dacă întreg lanțul trofic se schimbă și sunt nevoiți să se hrănească cu ceva cu totul diferit.”
Încălzirea globală va determina, cel mai probabil, rechinii de Groenlanda să se deplaseze spre adâncimi tot mai mari, căutând ape mai reci. Totuși, ceea ce îl îngrijorează cel mai mult pe Hussey este incertitudinea legată de reproducerea rechinului de Groenlanda. Ultima femelă gestantă a fost identificată în 1950, iar la mai bine de 75 de ani de atunci, oamenii de știință încă nu știu unde se reproduc acești rechini și câți pui au.
„Ne lăsăm orbiți de stereotipuri. Cred că sunt vicleni, cred că sunt isteți și bănuiesc că sunt niște prădători foarte capabili”, a spus Hussey, adăugând că specia ar putea chiar să vâneze mamifere marine prin surprinderea acestora în timp ce dorm sau când caută o gaură în gheață pentru a respira. „Dacă tot ce pot face este să se hrănească cu leșuri, cum de au reușit să trăiască așa de mult pe această planetă? Cred că este doar o chestiune de timp până când vom învăța, din nou, cât de profund i-am subestimat.”
