Rotterdam: Descoperiri în cinemaul animat feminin și filme africane cu voci subreprezentate
Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam (IFFR) invită iubitorii de cinema la cea de-a 55-a ediție, care începe joi și se desfășoară până pe 8 februarie.
O mulțime de proiecții de filme, discuții și alte evenimente îi așteaptă pe cineaștii olandezi și internaționali, programul variind de la filme populare la producții de avangardă. Voci emergente și nume mari precum Tilda Swinton, regizorul filmului „The Secret Agent” și nominalizat la Oscar, Kleber Mendonça Filho, și John Lithgow se vor reuni în orașul olandez pentru a celebra filmul în diverse genuri și forme.
Printre programele speciale din acest an se numără o concentrare pe cinemaul feminin, cu ocazia aniversării de 60 de ani a Organizației Naționale a Femeilor, o retrospectivă dedicată unui cineast egiptean și o selecție de filme de la regizori dislocați, inclusiv de la autorul iranian Mohammad Rasoulof, finanțate printr-un fond lansat anul trecut cu ajutorul lui Cate Blanchett.
Vanja Kaludjercic, directorul festivalului IFFR, și Clare Stewart, directorul de management al Rotterdamului, au discutat cu THR despre rolul festivalului și au prezentat ce este de așteptat la ediția din 2026, tendințele pe care le observă și ce este esențial pentru un mix corect de programare și echilibrul ofertei.
Kaludjercic a subliniat că „încerci să reprezinți și să fii această oglindă pentru ceea ce se întâmplă în lume – și este pur și simplu nebunesc să vezi unde suntem cu lumea astăzi. Dar este vorba și despre cum dorim să gândim și să discutăm despre lumea în care trăim, punând accent pe voci subreprezentate.”
Deși IFFR este un festival general, există idei clare despre utilizarea programelor speciale pentru a explora subiecte care sunt adesea neexplorate. Un exemplu relevant este programul „The Future Is Now”, care sărbătorește aniversarea Organizației Naționale a Femeilor și examinează feminismul de-a doua generație.
Kaludjercic a explicat că programul feminin folosește animația ca punct de plecare, oferind o perspectivă diferită. „Animația a deschis un spațiu complet diferit, iar programul are o anumită bunătate și dulceață pe care nu te-ai aștepta să o găsești aici.”
„Filmmakerii femei nu au avut ocazia să realizeze atât de multe filme de lungmetraj pe atunci, motiv pentru care adesea căutăm în televiziune regizoarele din anii ’60 și ’70.”
Kaludjercic a menționat că în competiția Tiger de 12 filme, trei provin de pe continentul african: „My Semba” de Hugo Salvaterra din Angola, „O Profeta” de Ique Langa din Mozambic și „Variations on a Theme” de Jason Jacobs din Africa de Sud. În plus, în competiția Big Screen, se află un film din Algeria, „The Arab” de Malek Bensmail.
Acest lucru este o dovadă că există un număr de cineaști care realizează lucrări extraordinare, dorind să exprime lucruri și să vorbească despre mediul lor într-un mod care descoperă ceva nou. De exemplu, în programul Bright Future, este inclus filmul „Let Them Be Seen” de o regizoare din Africa de Sud, Nolitha Refilwe Mkulisi, care oferă o viziune idiosincratică asupra lumii.
„Africa, și în special Africa sub-sahariană, nu este atât de frecvent reprezentată în programele de competiție sau în festivaluri în general, așa că faptul că putem numi atât de multe filme este o realizare semnificativă.”
Kaludjercic a continuat cu un program dedicat cinematografiei egiptene, menționând o retrospectivă a filmelor regizate de Marwan Hamed, care a doborât recorduri de box office în țara sa și a abordat o gamă variată de subiecte și genuri.
„Avem și premiera europeană a celui mai recent film al său, „El Sett”, un biopic despre cântăreața și actrița egipteană Umm Kulthum, cu Mona Zaki și Mohamed Farag.”
Stewart a adăugat că este responsabilă de partea de afaceri a festivalului, dar că există multe moduri în care se angajează strategic pe teme mari. „Unul dintre lucrurile pe care ni le vedem întărind ca organizație este răspunsul nostru la clima mondială actuală și problemele pe care le vedem în jurul dezlocuirii.”
La ediția din 2025, a fost lansat Displacement Film Fund împreună cu Cate Blanchett, și sunt foarte încântată că aducem cele cinci filme care au primit granturi la Rotterdam anul acesta. Ele provin de la Mohammad Rasoulof, Mo Harawe, Maryna Er Gorbach, Shahrbanoo Sadat și Hassan Kattan.
Kaludjercic a explicat inițiativa Safe Harbour, menționând că vizează cineaști care au proiecte în dezvoltare, dar care au fost nevoiți să părăsească propriile țări din cauza persecuției politice, războiului sau din alte motive. O peliculă din competiția Tiger vorbește despre această experiență, „Unerasable!” de un cineast cu un pseudonim remarcabil: Socrates Saint-Wulfstan Drakos.
„Pentru mulți cineaști, se întâmplă adesea ca aceștia să nu aibă dreptul de a accesa finanțarea publică națională și alte resurse, ceea ce poate deveni obstacole incredibile.”
Stewart a menționat că munca în acest domeniu este foarte mult în ADN-ul festivalului și partenerilor săi, cum ar fi Hubert Bals Fund și International Coalition of Filmmakers at Risk, alături de un partener corporativ substanțial, Uniqlo.
Kaludjercic a subliniat importanța gesturilor politice în festivaluri, afirmând că „în multe privințe, moștenirea IFFR a fost întotdeauna de a da voce, de a oferi vizibilitate și oportunitate acelor cinematografii și voci care nu au infrastructura necesară.”
Stewart a adăugat că publicul din Rotterdam este cunoscut pentru deschiderea sa față de atât filmele populare, cât și cele experimentale. „Publicul este foarte aventuros. Este aproape ca istoria de 55 de ani a angajamentului festivalului de a privi cinemaul printr-o lentilă foarte largă și curioasă să fi contribuit la sănătatea cinematografiei în acest oraș.”
Kaludjercic a subliniat că la IFFR, „cel mai mare star este la fel de binevenit ca un cineast la prima sa realizare. Publicul nostru este la fel de entuziast pentru ambele tipuri.”
„Acest spirit de informalitate și egalitarism este foarte prețios și ceva ce dorim să cultivăm în continuare.”
Da, sigur că avem nevoie de mai multe filme cu voci subreprezentate! Iar ne luăm țeapă cu festivalurile astea care promit marea cu sarea… 😂.
În fiecare an, aceeași poveste: promisiuni și nimic concret. Suntem de râs cu inițiativele astea care nu schimbă nimic în realitate. Asta e România… 😒.
Hai că poate iese ceva bun din festivalul ăsta! Eu încă sper ca cineva să ne aducă povești interesante și diverse. Nu fiți așa negativi! 🌟.
Mmm, prea e totul perfect la festivalul ăsta… ce ascunde povestea? Poate ar trebui să fim un pic mai sceptici înainte să ne lăsăm purtați de entuziasm! 🤔.