Părinții bine intenționați nu conștientizează cum își răsfață copiii adulți
Navigarea relațiilor familiale cu adulți poate fi o provocare, fie că este vorba despre depășirea experiențelor dureroase din copilărie, fie despre găsirea unei modalități corecte de a-i susține pe copiii care au părăsit căminul parental. Nu există un „bine” sau „rău” în aceste dinamici familiale dificile, însă anumite comportamente pot afecta relația, punând în pericol sănătatea emoțională a tuturor celor implicați. Părinții bine intenționați nu își dau seama că, prin anumite obiceiuri, contribuie la comportamentele negative ale copiilor lor adulți.
Potrivit psihologului Jeffrey Bernstein, părinții care facilitează comportamentele negative ale copiilor lor adulți adoptă acțiuni specifice prin care ignoră, dar continuă să sprijine, comportamentele inadecvate ale acestora. De multe ori, aceștia cred că fac ceea ce este corect, când, de fapt, împiedică dezvoltarea personală și creșterea copiilor lor în viața de adult. Uneori, a lua o distanță poate fi cea mai bună alegere pe care părinții o pot face pentru copiii lor adulți, în loc să le permită să continue cu comportamentele negative.
Părinții bine intenționați nu conștientizează că aceste 11 obiceiuri facilitează comportamentele negative ale copiilor lor adulți.
1. Evitarea propriilor traume nerezolvate
Potrivit consilierului de sănătate mintală Stephen R. Honaker, mulți părinți care facilitează comportamentele negative ale copiilor lor adulți sunt adesea blocați în comportamente subtile toxice generate de traumele nerezolvate. Aceștia se află într-o „mentalitate de salvator” sau manifestă tendințe de a face pe plac, prioritizând confortul perceput al copiilor lor în detrimentul creșterii și sprijinului real. Prin faptul că se fac mereu disponibili și „strâng rândurile” atunci când copiii lor au dificultăți, nu doar că îi împiedică să învețe să fie autosuficienți, dar își sacrifică și sănătatea emoțională și procesul de vindecare. Chiar și atunci când sunt exploatați, ei aleg să ignore acest lucru pentru a menține armonia în relații. De cele mai multe ori, acest lucru le va cauza suferință, dar pentru părinții care facilitează comportamentele negative ale copiilor lor, acest aspect nu constituie o preocupare.
2. Încercarea de a-i „salva” de provocările vieții
Părinții bine intenționați care facilitează comportamentele negative ale copiilor lor adulți nu sunt întotdeauna conștienți de exploatarea acestora; de fapt, multe dintre comportamentele lor sunt motivate de o nevoie intrinsecă de a menține o relație cuprinzătoare cu familia. Uneori, această dorință provine din nevoile nesatisfăcute în propria copilărie. Poate că nu au fost protejați sau susținuți în copilărie, iar acum acest lucru se manifestă ca o nevoie de a „face mai bine” pentru propriii copii. Însă, încercarea de a-i „salva” de realitățile vieții poate aduce doar harm. Există un sentiment de „supra-protecție” care, conform cercetătorilor de la Pew Research Center, devine din ce în ce mai prevalent în rândul părinților cu copii mici, dar care poate fi considerat o scuză pentru „facilitare” atunci când copiii devin adulți.
3. Contact constant prin apeluri și mesaje
Reporterul de la New York Times, Claire Cain Miller, sugerează că „cei mai mulți părinți” ai copiilor adulți de astăzi sunt mai implicați în viețile acestora decât acum câteva decenii, dar nu neapărat într-un mod negativ. Există un echilibru esențial de cultivat — un „dă și ia” — care diferențiază aceste relații sănătoase de cele toxice. Părinții care facilitează comportamentele negative ale copiilor lor, fie că o fac conștient sau nu, interferează cu dezvoltarea personală și independența acestora, îndepărtând provocările și responsabilitățile adulte prin asumarea lor.
4. Oferirea frecventă de sfaturi necerute
Este normal ca unii părinți să dorească să ofere sfaturi copiilor lor în încercarea de a-i îndruma pe calea cea bună, dar există o diferență între a fi util și a facilita comportamentele negative. Oferirea de sfaturi necerute poate stârni sentimente de resentiment în relații, mai ales între părinți și copiii lor adulți. La un moment dat, părinții trebuie să facă un pas înapoi, să-și lase copiii să-și rezolve propriile probleme și să le ofere șansa de a învăța adevărata independență.
5. Oferirea continuă de suport financiar
Chiar și în contextul economic actual, unde tot mai mulți copii adulți locuiesc cu părinții din necesitate, conform unui studiu Pew Research Center, există modalități sănătoase de a naviga o relație de coexistență — socială, emoțională și financiară. Conform lui Bernstein, atunci când copiii adulți contribuie în vreun fel la gospodărie, fie prin plata chiriei, fie prin responsabilități comune, aceștia simt un sentiment de realizare și responsabilitate, ceea ce combate resentimentele. Din păcate, părinții bine intenționați nu își dau seama că oferirea de ajutor financiar pe o perioadă lungă de timp facilitează comportamentele negative ale copiilor lor adulți.
6. Mutarea vinovăției de la copii
Conform expertului în psihologie Peg Streep, mutarea vinovăției nu este doar dăunătoare relațiilor părinte-copil atunci când este utilizată în cadrul acestora, ci este la fel de toxic atunci când este folosită pentru a „proteja” un membru al familiei. Când un părinte care facilitează comportamentele negative face scuze pentru copilul său și dă vina pe alte persoane din viața acestuia pentru problemele sale, acest lucru instilează un sentiment de dependență. De asemenea, când părinții nu își țin copiii responsabili pentru alegerile lor proaste, le transmit mesajul că, chiar dacă greșesc intenționat, părinții lor vor fi acolo pentru a rezolva problema.
7. Ignorarea propriilor nevoi
Părinții care își investesc tot timpul și energia în a fi prezenți pentru copiii lor adulți, ajungând până la a deveni un obstacol în calea bunăstării lor, adesea nu au timp pentru a se ocupa de ei înșiși. De la menținerea sănătății personale până la protejarea sănătății emoționale și mintale, aceștia se consumă încercând să-și protejeze copiii de viață. La final, când copiii adulți nu mai au nevoie de ei, părinții se simt singuri și epuizați.
8. Ignorarea obiceiurilor dăunătoare sau periculoase ale copiilor
Din păcate, pe măsură ce părinții care facilitează comportamentele negative creează o dependență în dinamica familială, ei ajung să gestioneze obiceiuri dăunătoare în viața adulților lor. Acești părinți pot continua să ofere suport financiar unui copil adult care investește în obiceiuri nesănătoase, iar uneori chiar încurajează căutarea unor soluții nesănătoase pentru a promova confortul în viața acestora.
9. Facerea de scuze și incapacitatea de a-și reafirma limitele
Mulți părinți care facilitează comportamentele negative nu sunt complet ignoranți față de tendințele lor toxice, dar nu au încrederea sau securitatea emoțională necesară pentru a-și impune limitele.
Băi, serios? Părinții ăștia cred că ne fac bine când ne răsfață, dar de fapt ne îngroapă în comoditate. 😅 Iar noi tot trebuie să ne descurcăm în viața asta complicată! Așa e la noi, iar sistemul nu se schimbă deloc.
Sincer acum, mi se pare că părinții vor doar ce-i mai bun pentru copiii lor. Hai că poate iese ceva bun din toată povestea asta! 🙌 Poate dacă am comunica mai bine între noi, s-ar rezolva multe lucruri.